Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    TEONA: ÎNCERCAREA IERNII

    Teona

    ÎNCERCAREA IERNII

    Primit pentru publicare: 14 febr.2015.
    Autor: Dr. Teona SCOPOS

     

     

     

     

    Nămeţii leagă pământul de iad,

    Urgii îngheţate spulberă cerul –

    Stăpân peste toate şi tot este gerul –

    Munţi albi, uriaşi, se-nalţă şi cad.

     

     

    În marele alb nu-s graniţi, nici drum –

    Ninsori se revarsă vuind a pustiu –

    De jur împrejur nimic nu e viu,

    Şi greu mai zăreşti o dâră de fum.

     

     

    Omătul ascunde foame şi frică –

    Sub grele troiene sunt inimi ce bat –

    Coşmarul în alb e lung şi e lat

    Şi munţi peste noapte, ridică, ridică.

     

     

    Îngheaţă şi iadul legat de pământ,

    Nebun, prin troiene, greu viscolul urlă –

    Sub cerul căzut, o cruce şi-o turlă

    Stau drept mărturie lăcaşului sfânt.

     

     

    Atât aminteşte de oameni şi sat –

    Şi cer şi pământ cu iadul sunt una –

    Şi ninge, şi ninge, ninge întruna,

    Clopote grele prin viscol răzbat.

     

     

    Se-aud, se aud, viu simbol de viaţă –

    Se-adună sătenii săpând galerii –

    Sunt forţă, sunt simbol, sunt harnici şi vii,

    Putând înfrunta tot iadul în faţă.

     

     

     

    Şi viscolul geme, omătul scrâşneşte –

    Încet, foarte-ncet, noi drumuri tot leagă

    O casă de alta şi ţara întreagă

    Şi iadul învins se mai domoleşte.

     

     

    Mai ninge, tot ninge, dar fumuri răzbat –

    În sobe căldura hrăneşte lumină –

    Uniţi toţi ca unul sunt forţă divină

    Ce-a frânt iadul alb crescut peste sat.

     

     

    Se simt umilite stihiile toate

    Simţind forţa vie în sfânta credinţă –

    Când omul e Om în gând şi-n fiinţă,

    În tot şi în toate în muncă răzbate.

     

     

    Şi iarna de-acum e doar încercare –

    Ce forţă există afară şi-n noi?

    Cum ştim să răzbatem în vremi şi nevoi

    Şi unde ni-i locul în lumea cea mare?

     

     

    Omătu-i omăt şi satul e sat

    Şi iarna-mblânzită îşi vede de drum –

    Sub cerul geros e pace acum

    Şi totul se trece aşa cum ni-i dat.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5