Mărţişor

În Marele Tot mult alb ne-nconjoară ,

Tot ninge şi ninge necontenit ;

Trec zile şi nopţi în alb troienit

Sub cerul legat cu viscol de ţară .

Şi sufletu-i alb şi alb ne e gândul

Şi veghea şi somnul în alb se petrec ,

Ninsorile vin , ninsorile trec

Din reci tot mai reci şi albe de-a rândul .

În alb e tristeţe , în alb e iubire ,

În alb absulut încet se-nfiripă

Un dor care creşte cu fiece clipă ,

În fiece gând , în fiece fire .

În prea multul alb ni-i dor de culoare ,

Maci roşii răsar la margini de gând ;

În setea de viaţă ard doruri pe rând ,

Se naşte dor sacru în lumea cea mare .

Şi iarnă şi alb vor fi amintiri

Şi geruri şi gheţuri uitate vor fi,

Simţim primăvara cu fiece zi ;

Înmuguresc copacii , înmuguresc iubiri .

Din amintirea albă cu grijă împletită

Cu roşul setei vii de viaţă şi iubire ,

Se naşte un simbol , plăpândă plăsmuire;

Un fir de mătăsică sau aţă răsucită .

Roşu cu alb se leagă , se leagă dor cu dor ,

Un suflet cu alt suflet , în noul anotimp ,

Simt dramul de etern  –  măsură peste timp ,

Când ştiu să dăruiască un fir de mărţişor .