Dr. Teona SCOPOS, Iași

Nanei mele și a copilului meu, surorii tatălui meu, acum, când s-a stins pe data de 6 octombrie 2016!
–   7 octombrie 2017  –

.

.

.

 NE  VOM  VEDEA  ÎN  RAI

Te-ai revoltat pe boală , pe vârstă și pe soartă  –
Te-ai întrebat mereu de ce ți-i dat să-nduri  –
Ai vrut , fără durere , o zi măcar să furi ,
Dar ai căzut nedrept spre infinita poartă .

Cu cugetul prezent , cu suflet sănătos ,
Îmi povesteai cuminte de anii ce-au trecut  –
Cu bune și cu rele , în viața ce-ai avut ,
Ți-ai plămădit un trai într-un cămin frumos .

Un soț ca pâinea caldă  …  în amintirea vie …
S-a scurs prea multă vreme , dar cât ți-a fost de drag …
Îți așteptai bărbatul să mai apară-n prag ,
Deși s-au scurs decenii de tristă văduvie .

Fotografii și haine … trecut , iubire , cult …
Părea , cumva , în casă , că încă sunteți doi …
Frumoșii ochi albaștri , nedrept de triști și goi ,
Mai căutau , în preajmă , pe cel plecat demult .

În aparent fragilă , ai strâns din dinți , urcând  –
Te-ai plâns de fleacuri multe , dar ai răzbit la greu  –
În mersul pe pământ , crezând în DUMNEZEU ,
Prin bune și prin rele , ai răzbătut  pe rând .

Și … ai ajuns aici , cu spatele plecat ,
Cu pași tot mai nesiguri , căzând din te miri ce  –
Din  ce ai fost odată … o umbră … asta e  …
Ți-i gândul răvășit , doar sufletul curat .

Vorbești din alte lumi  și te-nțeleg cu greu  –
Imi recunoști prezența și glasul și privirea  –
Te-ndepărtezi de lume simțindu-ți nemurirea …
Te doare trupul tot … dar mergi cu DUMNEZEU .

Te mai sărut pe frunte … să ai un dram de bine  –
Te mint că vei trăi … îți este dor de casă …
Să-ți spun că mori încet ?  Aș fi o ticăloasă  …
Mă doare neputința , mă doare , mi-i rușine .

Și te-ai desprins de lume … cu trup în pat curat …
Ce-a mai rămas aici … o umbră chinuită  –
Din leagăn până azi , e viața ta trăită …
Te văd , dar ești departe … ai sufletul plecat .

Să-ți fie veșnicia așa cum o dorești  –
Tot neamul adormit să te primească bine  –
Din lumea celor drepți să te gândești la mine
Și voi simți în suflet că încă mă iubești .

Îi vei găsi pe tata , pe nanu , pe bunici …
Eternul se va cerne , prin tine , cu lumină  –
În lumea cu mulți îngeri , în lumea cea senină ,
Să-ți fie mult mai bine decât ți-a fost aici .

Iar când o fi să fie ,  –  ce-i viața ? O părere …
Să plec din lumea mea pe-al veșniciei drum ,
Să am și eu lumină și ce-mi doresc acum  …
Un  suflet fără temeri și fără de durere .

Te plâng acum , nănuță… mi-i dor de cum erai …
Încă trăiești prin mine , în fiica mea trăiești …
Senin fie eternul în lumile cerești …
Și DOMNUL , de o vrea , ne vom găsi în rai .