Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Teona SCOPOS:  NE  VOM  VEDEA  ÎN  RAI

    Dr. Teona SCOPOS, Iași

    Nanei mele și a copilului meu, surorii tatălui meu, acum, când s-a stins pe data de 6 octombrie 2016!
    –   7 octombrie 2017  –

             

    .

    .

    .

     NE  VOM  VEDEA  ÎN  RAI

     

    Te-ai revoltat pe boală , pe vârstă și pe soartă  –
    Te-ai întrebat mereu de ce ți-i dat să-nduri  –
    Ai vrut , fără durere , o zi măcar să furi ,
    Dar ai căzut nedrept spre infinita poartă .

    Cu cugetul prezent , cu suflet sănătos ,
    Îmi povesteai cuminte de anii ce-au trecut  –
    Cu bune și cu rele , în viața ce-ai avut ,
    Ți-ai plămădit un trai într-un cămin frumos .

    Un soț ca pâinea caldă  …  în amintirea vie …
    S-a scurs prea multă vreme , dar cât ți-a fost de drag …
    Îți așteptai bărbatul să mai apară-n prag ,
    Deși s-au scurs decenii de tristă văduvie .

    Fotografii și haine … trecut , iubire , cult …
    Părea , cumva , în casă , că încă sunteți doi …
    Frumoșii ochi albaștri , nedrept de triști și goi ,
    Mai căutau , în preajmă , pe cel plecat demult .

    În aparent fragilă , ai strâns din dinți , urcând  –
    Te-ai plâns de fleacuri multe , dar ai răzbit la greu  –
    În mersul pe pământ , crezând în DUMNEZEU ,
    Prin bune și prin rele , ai răzbătut  pe rând .

    Și … ai ajuns aici , cu spatele plecat ,
    Cu pași tot mai nesiguri , căzând din te miri ce  –
    Din  ce ai fost odată … o umbră … asta e  …
    Ți-i gândul răvășit , doar sufletul curat .

    Vorbești din alte lumi  și te-nțeleg cu greu  –
    Imi recunoști prezența și glasul și privirea  –
    Te-ndepărtezi de lume simțindu-ți nemurirea …
    Te doare trupul tot … dar mergi cu DUMNEZEU .

    Te mai sărut pe frunte … să ai un dram de bine  –
    Te mint că vei trăi … îți este dor de casă …
    Să-ți spun că mori încet ?  Aș fi o ticăloasă  …
    Mă doare neputința , mă doare , mi-i rușine .

    Și te-ai desprins de lume … cu trup în pat curat …
    Ce-a mai rămas aici … o umbră chinuită  –
    Din leagăn până azi , e viața ta trăită …
    Te văd , dar ești departe … ai sufletul plecat .

    Să-ți fie veșnicia așa cum o dorești  –
    Tot neamul adormit să te primească bine  –
    Din lumea celor drepți să te gândești la mine
    Și voi simți în suflet că încă mă iubești .

    Îi vei găsi pe tata , pe nanu , pe bunici …
    Eternul se va cerne , prin tine , cu lumină  –
    În lumea cu mulți îngeri , în lumea cea senină ,
    Să-ți fie mult mai bine decât ți-a fost aici .

    Iar când o fi să fie ,  –  ce-i viața ? O părere …
    Să plec din lumea mea pe-al veșniciei drum ,
    Să am și eu lumină și ce-mi doresc acum  …
    Un  suflet fără temeri și fără de durere .

    Te plâng acum , nănuță… mi-i dor de cum erai …
    Încă trăiești prin mine , în fiica mea trăiești …
    Senin fie eternul în lumile cerești …
    Și DOMNUL , de o vrea , ne vom găsi în rai .

                             



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5