În iarnă haină, prea multă ură,
Multe minciuni, multă prostie –
Fă , DOAMNE, țara normală să fie,
Românul ROMÂN prea multe îndură.
Pune, în suflet, lumină curată –
Mințile țării să judece drept –
Unde-i românul cinstit, înțelept ?…
De prea multă vreme ni-i țara furată.
Iartă, DOAMNE, răul și farmă-l spre bine –
Curăță ochii ce nu știu să vadă –
Ajută un neam lovit să nu cadă
Mai jos de obrazul pătat de rușine .
Din rău în mai rău ni-i mersul pe drum –
Oprește dezastrul cât încă trăim –
Să știm demnitatea și-atunci când murim
Și drumul prin viață să nu fie scrum.
Un nou anotimp stă gata să vină –
Fă iar primăvară în suflete seci –
Căldură, dă DOAMNE, în inimi prea reci ,
În gândul curat dă forță divină .
Ajută-ne DOAMNE, doar TU ne-ai rămas –
Ajută-n hotare țara să-nvie –
Bogată și mândră de-a pururi să fie ,
Cu mers vertical la fiece pas.
Mă-nchin și mă rog – Doamne, mai sper …
Lacrimi neplânse vor sfântă dreptate –
Ajută-ne DOAMNE cât încă se poate
Și cât mai putem privi înspre cer.
E iarnă, e frig – cu TINE răzbim –
Mi-i dor cu durere de viață normală –
Vindecă, DOAMNE, țara de boală,
Putând învăța din nou să iubim.
Cu gândul la TINE, mai sper și trăiesc –
Urmașilor toți le vreau un trai bun –
Ascultă-mi și gândul ce poate nu-l spun…
Simt că m-ajuți … și îți mulțumesc !
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania