Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

TERITORII SCOASE DE SUB AUTORITATEA STATULUI … IN FRANTA, ANGLIA… Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi !

 

APROAPE DE NECREZUT

TERITORII SCOASE DE SUB AUTORITATEA STATULUI ….. IN FRANTA, ANGLIA…
Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi !

                                                              -Avertiment și pentru români-

 

Islamiştii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în oraşele Europei. Cea mai mare parte a acestor «zone interzise» funcţionează ca nişte micro-state guvernate de Sharia. Autorităţile ţărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică poliţia, pompierii şi serviciul de ambulanţă – nu mai au acces.«Zonele interzise» sunt rezultatul deceniilor de politică „multiculturală”, care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăti paralele şi să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decât să se integreze în ţările gazdă europene.

În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană «Musulmanii contra cruciadelor» a lansat o campanie pentru transformarea a 12 oraşe engleze – incluzând şi ceea ce ei numesc Londonistan – în state islamice independente. Aceste aşa-zise emirate islamice funcţionează ca nişte enclave autonome, supuse Sharia şi în afara legilor britanice.

Acest «Proiect al Emiratelor Islamice» enumeră oraşele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, cât şi Waltham Forest în nord-estul Londrei şi Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale sa fie supuse în întregime legii islamice Sharia.

În cartierul londonez Tower Hamlets (numit şi Republica Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliţi şi Talibanii din Tower Hamlets, ameninţă regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic. Străzile învecinate sunt împânzite cu afişe care te avertizează: «Intraţi într-o zonă controlată de SHARIA; aici se aplică legea islamică!».Toate reclamele publicitare care sunt considerate ofensatoare pentru musulmani sunt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru. În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sunt acuzaţi de a pune în practică o adevărată «epurare etnică», hărţuindu-i pe ne-musulmani, până când aceştia cedează şi se mută în altă parte. În West Midlands, doi predicatori creştini au fost acuzaţi de «incitare la ură» pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominat musulmană din Birmingham. În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în față fostului ministru M. John Reed: «Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană».În Franţa, sectoare mari din cartierele musulmane sunt considerate ca «Zone Interzise» de poliţia franceză. Recent au fost delimitate 751 de «Zones urbaines sensibles», sau ZUS, cum mai sunt numite printr-un eufemism.

O listă completă a acestor ZUS se gaseşte pe un site oficial alguvernului francez, cu hărţi din satelit şi o demarcare precisăstrăzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc înaceste „zone urbane sensibile”, zone în care statul francez nu-şi mai exercită controlul!

Imigranţii musulmani au preluat controlul unor părţi din Franţa. La Paris şi în alte oraşe franceze cu o numeroasă populaţie musulmană, ca Lyon, Marseille şi Toulouse, mii şi mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activităţile comerciale şi traficul pietonal şi auto) pentru a-şi ţine rugăciunea de vineri. Anumite moschei îşi folosesc staţiile de amplificare pentru a-şi
difuza predicile şi rugăciunile. Acest spectacol săptămânal, numit şi «ocupaţia fără tancuri şi soldaţi», provoacă derută şi mânie în rândul populaţiei. În ciuda nenumaratelor plângeri, autorităţile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor.

Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporţie de 20%, musulmană.Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise poliţiştilor, aceştia fiind frecvent atacaţi atunci când pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de război urban, poliţia patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de poliţişti şi cea de-a doua, pentru escorta celei dintâi. În alt cartier bruxellez, Molenbek, poliţiştii au primit ordin de a nu bea cafea sau a mânca sandwich-uri în public în timpul Ramadanului.

În Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliţie, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranţii musulmani sunt în curs să impună zone interzise în numeroase oraşe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a intrebat pe B. Witthaut: «Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sunt zone interzise, iar poliţia nu mai poate asigura securitatea?» Domnul Witthaut a răspuns: «Toţi comisarii de poliţie şi ministrul de interne vor nega această realitate, dar este evident că noi ştim foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă maşină de poliţie şi unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Adevărul este că, colegii noştri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înşişi, victimile unei crime. Şi ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sunt nici măcar inculpaţi! Sînt lăsaţi „de capul lor”. Ar trebui, cu adevărat un caz foarte grav, pentru ca noi, poliţiştii, să fim auziţi. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!».

În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieţei Veneţia din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bologna, musulmanii au ameninţat în repetate rânduri că aruncă în aer catedrala San Pietronio care conţine o frescă veche de şase secole inspirată din Infernul lui Dante, care înfăţişează un Mahomed torturat de diavolii Infernului.

În Olanda, un tribunal olandez a cerut guvernului să publice o listă incorectă politic, a celor 40 de zone interzise din ţară. Cele mai problematice cinci cartiere musulmane sunt la Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht. Cartierul Kolenkit din Amsterdam este problema numărul unu al ţării. În sfârşit trei districte periculoase sunt Pendrecht, Het Oude Noorden şi Bloemhof în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziţia a cincea, urmat de Rivierenwijk (Deventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp/ Schieringen (Leeuwarden) şi Noord-Oost (Maastricht).

În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul oraşului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sunt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii şi ambulanţele refuză să intre în cartiere musulmane ca Rosengard, fără o escortă puternică a poliţiei. Şomajul în rândul bărbaţilor în Rosengard depăşeşte 80%! Când pompierii au încercat să stingă un incendiu declanşat la moscheea principală din Malmo, au fost atacaţi cu pietre.În oraşul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktailuri Molotov maşinile poliţiei. În cartierul Angered, peste 15 maşini ale poliţiei au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbi pe poliţişti. În cartierul Backa din Goteborg tinerii au atacat cu pietre maşinile poliţiei, poliţia având dificultăţi în a stopa atacurile declanşate contra ambulanţelor şi pompierilor în diferite cartiere ale oraşului. Potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo: «Suedia este cel mai bun stat islamic din lume».”

Comentariile nu sunt de prisos, cum s-ar crede. Cu atât mai mult  reflecţiile.

În “Prim plan” la “Opinii”, “Ziarul de Iași” publică în 23 octombrie 2015 articolul universitarului Alexandru Călinescu, “Cum mai stăm cu “corectitudinea politică” ce reiterează salutar ce este, în timp,  metisajul, amestecul, multiculturalismul în genere, dar mai ales în Franța, de s-a ajuns la cele de mai sus. Este reamintit că dacă Charles de Gaulle, încă din 1959,contrar celor afirmate de Alain Peyreffite într-o carte a sa, că Franța “e o țară deschisă”, cu o vocație universal, primitoare străinilor, Generalul preciza –și pentru musulmani, “noi suntem totuși un popor european de rasă albă, de cultură greacă și latină și de religie creștină”. Astăzi, mai ales, se face concurență “diversității”, și sunt citate luări de pozițe care atestă cum s-a ajuns la actuala situație demografică: Eric Besson, ministru în guvernul Sarkozy, în 2010 declara – “Franța nu este nici un popor, nici o limbă, nici un teritoriu, nici o religie, ci un conglomerat de popoare care vor  să trăiască împreună. Nu există francezi de baștină, nu există decât o Franță a metisajului,”iar Martin  Hirsch, și el ministru sarkozyst, tot în 2010, pronostica „Adevărata  integrare, a muslumanilor, n. Al. C., va avea loc atunci când catolicii își vor numi copiii Mahomed”, ca Laurent Fabius, fost prim-ministru, socialist, astăzi ministru de externe proclama încă din  2003 – „Când bustul Mariannei din primăriile noastre va lua frumosul chip al unei tinere franțuzoaice provenită din imigrație, ei bine,  în acea zi vom face un pas hotărâtor și vom trăi în mod plenar valorile Republicii”. Astăzi, în Franța, se reproșează și la televiziune faptul că nu arată pe ecrane decât un procent de 14% de „persoane percepute ca ne-albe”, aceasta pentru că televiziunea lor este o televiziune a bărbaților albi de peste 50 de ani, situație care trebuie schimbată, ziarul „Le Monde” semnalând și el că și teatrele sunt prea „albe”.


       Atentionare, spune articolul : – Aceleasi scene se intampla si cu tziganii din Romania.  Pentru a baga spaima in populatie ei lucreaza organizat in grupuri si politistilor le este frica sa intervina. Legile sunt prea blande pentu asemenea categorii de oameni. Cred ca fiecare dintre noi a fost martor sau implicat direct intr-o altercatie cu tziganii. Trebuie sa se ia masuri pana nu este prea tarziu. Daca suntem prea blanzi cu ei suntem taxati “drept prosti”.

       Prosti – dar pana cand? Exista o vorba din popor: „Prost să fii dar să-ti revii.”

Rămânând în actualitatea de presă, reamintesc și faptul că un editorialist, tot în Ziarul de Iași, 16 octombrie 2015,  își afișa bucuria că la Iași n-au sosit încă imigranții planificați, dar că siguranța și liniștea sa s-au sfârșit de încă acum două săptămâni, când au sosit studenții arabi, unii în revenire. Chiriași  în apartamentul unei vecine, sosiții fac o imagine  clară despre “conflictual civilizațiilor”. Nu-i cunoaște, dar știe că aceștia respect tradițiile  religioase. Pe la orele 12 noaptea și la 6 dimineața, timp de o oră și mai bine, în întreg blocul, poate și mai departe, se aud rugăciunile. Glas de imam, profund și monoton, trece prin pereți ca prin hârtie, încât locatarii se cred mutați într-o moschee-moscheea lui Victor Ponta, ne aducem aminte de  promisiunea făcută de acesta turcilor, cadou pentru operația la genunchii de premier.

       -Alah îmi bubuie în urechi comandamente  teribile și neînțelese. Lumea mea laică este sub presiune, la capătul răbdărilor, se confesează editorialistul, și mărturisnd că nu îndrăznește întălnirea față cu față, pe ușa blocului și liftului au pus un anunț- „Vă rugăm, respectați liniștea între orele 19-08”, dar cum s-a dovedit a fi ineficient, se întreabă cum se scrie în arabă: „Vă rugăm, nu deranjați vecinii cu rugăciunile! Respectați programul de odihnă!”?

Își face curaj la o dscuție în arabă, dar a auzit că siriano-africanii sunt destul de refractari la discuții „culturale” cu „necredincioșii” și finalul lor ar putea fi imprevizibil, stare care îl duce, ca și pe noi, la o altă întrebare, „cum este să te afli în sătucul  olandez cu 40 locuitori, dar trebuie să găzduiești 150 de imigranți sirieni”, toți puși pe rugăciune?

Mai tolerant, un ortodox, chiar editorialistul, mai adaugă: megafoanele Mitropoliei din care răsună  nu numai duminica sute de rugăciuni care devin zgomotoase, nu vor fi un preludiu  la ceea ce ne așteaptă?

        Pentru conformitate, Ion N. Oprea

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5