Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Theatrum mundi

    GaftonenanuD.M. GAFTONEANU
    Theatrum mundi 

     

     

     

     

    Theatrum mundi (I)


    ,,Prezentul este o continuă așteptare a viitorului.(Blaise Pascal)

    …Uimit la extaz de spectacolul lumii
    pe scena de lux a Divinei Istorii,
    de veghe în turnul de fildeș al vocii cetății,
    Vae victis, șoptesc tulburat, copleșit
    de spasmele Terrei, o Troie Modernă,
    un mit ce se stinge în cleștii-ecluze din lăncii și săbii de foc,
    cu vuiet sălbatic de care în goană și tropot de cai
    rivalii, urmași lui Ahile și Hector, se luptă,
    sub semnul lui Ares, o torță imensă-i pământul în flăcări,
    despotic, presară cenușa Eol peste marea de sânge,
    talazuri cu spume aleargă la stânci, e haos la culme
    iar noii ahei, printre ,,Prosit!” și ,,Ergo bibamus!”,
    înalță urale, un tunet de ,,Vivat!” cutremură cerul,
    prin omnia vincit amor, iubirea învinge mereu,
    concordia civium își ia trup de vis,
    o Clio grăbită dispare în noapte cu pași de Atlas
    privind cu mânie în spate
    și pleacă departe-departe de tot
    spre țărmuri ce pacea așteaptă de mult,
    văd robii livizi așteptându-și sentința,
    cu lacrimi în ochi murmurând
    că încă nu-i totul pierdut
    iar ziua cea mare-i aproape,
    speranța e tot ce avem,
    ex osibus ultor… vom fi răzbunați!

     

    Theatrum mundi (II)


    …Resimt cu putere secvența-prezent din trecut,
    fatidic memento acum și aici,
    relicve-secunde în mers monoton,
    o ploaie proscrisă de așchii din Cronosul-cedru,
    titan exilat din infernul lui Dante,
    nisip ce erupe din timpul clepsidră-vulcan,
    torent piroclastic-izvor care moare încet,
    un fluviu-cortegiu amar, nesupus și tăcut
    spre Marea-Albastră-Cu-Zile-Trecute,
    mutatis mutandis,
    miracol atavic post mortem,
    emfatic, un astăzi exotic îmbracă abstractul
    sub lava cu riduri amorfă și rece,
    apoi se închide ermetic în stâlpul de sare,
    un monstru, o hidră cu chip de Heracle inert,
    grotesc ritual, abscons purgatoriu impus,
    un rol secundar, cenușiu între nimfă și sclav
    de megaregistrul votiv, prometeic cadou
    în care cu greu recunosc,
    senină, firavă, discretă,
    amprenta fugară a zilei de ieri,
    un fulg efemer sublimat pe altarul gândirii,
    scânteie de geniu desprinsă din Rugul Sardonic,
    o vorba (ce) volant gonită pe veci în surghiun
    când scripta (ce) manent, regină, se urcă pe tron…

    ***

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5