Mi-e frică, poate, să te știu…
Strigarea mea e-n nor pustiu
Mi-e frică, poate, să te vreau
Prea palid și timid cum stau
De ce să fiu eu, să te știu ?
De ce, nu știu ?
…
Mi-e frică chiar să te găsesc
Și-n fuga mea să rătăcesc
Prin noapte doar să te privesc
De ce acum ? … să-mi trezesc
Dorințe multe, amețesc
De ce iubesc?
…
Să-mi calc destinul reaprins
Să fiu ghețarul din vulcanul nins
Să plâng pe urma unei ploi
Să fiu doar unul amândoi
Să fim dușmani, să fim iubiți
Să fim prea sfinți, prea osândiți
Să fiu eu Vineri, tu chiar Joi
Să ne urâm pe amândoi
Să-mbrățișăm pacea din noi
Să fim căldura dintr-un sloi
Să fim nimicul din gunoi
Să fim doar noi și-o mică frică
Chiar, de ce nu, adică
Mi-e frică