Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

TINERII BASARABENI, poeți pe meleagurile României

 

TINERI BASARABENI,

poeţi pe meleagurile României!

Interviu acordat de Marina Stanciu, tânără poetă din Edineț, realizat în Botoșani, august 2009

Reporterul Revistei Luceafărul: La nostra Marina te-au ,,botezat” colectivul redacţiei Revistei Luceafărul atunci când ai debutat cu versuri în paginile sale. Ţi-a convenit aceasta?

Marina Stanciu: Da, desigur! Şi chiar, mai mult, m-aţi onorat atribuindu-mi acest pseudonim, acordându-mi, totodată, şansa de a fi o parte din familia voastră, prietenoasă, o pagină și, să sperăm, un capitol din istoria Revistei ,,Luceafărul”.

R.L.: Ce înseamnă poezia pentru tine, la o vârstă atât de fragedă?

M.S.: Cred că, pentru oricine, poezia este un crâmpei din suflet, un altar pentru revelaţie, un adăpost pentru o inima rănită. Şi eu nu sunt o excepţie, poezia fiind, pentru mine aparte, ceva intim, un leagăn al gândirilor şi trăirilor.

R.L.: E nevoie de poezie în Basarabia?

M.S.: Să pornim de la noţiunea de poezie sau, chiar, de creaţie în general, aceasta însemnând hrană pentru suflet, care este întrebată oriunde. Şi apoi, ce ne oferă poezia: puţină speranţă ,,preparată” cu dragoste, careva aspiraţii spre un viitor mai bun, o consolare pentru un suflet ostenit, un pic de înțelepciune pentru viaţă. Adică, tot ceea ce este atât de necesar Basarabiei pentru a trece de perioada dificilă de instabilitate, atât politică cât şi economică.

R.L.: Am înţeles că fiinţa ta este impresionată, marcată chiar, de spiritul poeţilor Mihai Eminescu și Grigore Vieru. Dacă ar fi posibil să le trimiți un mesaj, ce le-ai spune?

M.S.: Cred că, mai întâi aș îngenunchia, apoi să le mulţumesc din toată ființa mea pentru tot ceea ce au fost, sunt şi, neaparăt, vor fi pe veci, pentru noi, şi pentru mine în parte: surse de inspiraţie, admiraţie şi izvoare de înţelepciune şi valori morale. Părerea mea este că, ambii poeţi sunt exemple demne de urmat şi nu numai din cauza creaţiei lor, ci şi prin dragostea lor față de mamă, ființa iubită, patrie și vrednicia către opinia lor pentru fericirea neamului. Aidoma Luceafărului de pe cer, ei sunt unici şi nu au repetare pe acest pământ păcătos.

R.L.: Care sunt bucuriile şi tristeţile tale?

M.S.: Bucuriile… dacă e de vorbit despre bucurii în viaţă în general, desigur părinţii, bunii şi prietenii, adică persoanele apropiate, care mă susţin. Oricând am nevoie de ei, fiind îngerii păzitori trimişi de Dumnezeu. Și sigur, numaidecât, mă bucură poezia, muzica, arta şi … îngheţata. Ce e legat de tristeţe… ar trebui menţionată frica în faţa unui viitor vag, frica de a face acum o greşeală, ce-mi poate schimba viaţa.

R.L.: Ce gânduri ai pentru viitor ?

M.S.: … Să continui să combin viaţa reală cu visurile, arta cu matematica, fericirea cu prezentul şi mă voi strădui să nu întrerup scrierea inspirațiilor poetice. Aş mai dori să desprind o profesie, care să-mi îndeplinească cerinţele atât cele spirituale cât şi cele materiale.

R.L.: Ce părere ai despre activitatea de la Revista Luceafărul?

M.S.: Pentru mine, Revista Luceafărul a deschis o nouă cale în literatură, un nou nivel de comunicare cu cititorul. Sincer vorbind, niciodată nu m-am gândit că voi fi publicată, că voi scoate trăirile mele de sub vălul tainei, spre judecata unor ochi străini, căci, chiar, nici ai mei de acasă nu mi-au citit ,,capodoperele”. Aşa că, pentru mine debutul în revista D-voastră a semnificat şi victoria asupra unei pasiuni vechi. Aș mai dori, să vă mulţumesc pentru susţinerea tinerilor poeţi basarabeni, chiar avem nevoie de aceasta.

R.L.: Pentru acest număr ai pregătit se ne lași câteva versuri?

M.S.: Dacă insistați… Da:

 Iubesc

 Durerea ta, o am în al meu piept,

Şi al tău zîmbet pe buze mi se îngână.

Tu eşti făcut de-a-ntregul din lumină

Aşa te simt!

 Şi tu eşti posesorul lacrimilor mele

Ce din ochi mi se strecoară.

De-i suferi, pe mine o să mă doară,

Nu ştiu de ce?

 Fără să vreau, privind în ochii tăi

Găsesc o-ntreagă lume,

Probabil este o minune…

Oare, să cred?!

 Chiar de sunt singură

Îţi simt prezenţa ta.

Oriunde m-aş afla

Tu fii mereu alături!

 Seara, cînd ochii strâns închid,

Ca să m-ascund de cruda viaţă,

În vis eu văd doar a ta faţă,

E oare chipul tău?

 Cu mâna mă mângâii,

Eu simt sau, doar, îmi pare?!

Atingerile tale, gingaşă splendoare !

În suflet mai păstrez !

 Te-aş fi pierdut demult…

Dar, inima în vorbe nu se-ncrede

Şi numai orbul poate vede,

Că te iubesc mereu!

               …

 Aşa te simt,

Nu ştiu de ce?

Însă nu cred

Să fii mereu alături.

Doar, chipul tău

În suflet mai păstrez,

Căci te iubesc mereu.

 

Revelaţii

 O, dragă cititor, tu iartă-mi:

Ăst ritm banal, în versuri reci,

Că-n foaie-aştern cuvinte seci,

Prin care cerc eu a trăi, dar în zadar.

 …

 Făptură plină de bravură laşă,

Privire tristă sudată-n ochii vii.

Un trup cu suflet inundat de evlavii

Ce inima-mi trădează fără milă.

 

De strig ceva, chemarea-mi frământată

De vânturi, nu-ţi ajunge.

De pun o lumânare în altar,

Rămâne neauzită ruga mea.

 

Când fac un lucru bun, tot sunt învinuită

Pe nelegiure, că nu, degeaba-l fac.

Ş-aştept răspuns: nu mulţumesc, ci un atac

De calomnie risipită-n aer.

 

Aşa e viaţa noastră, în care

Totul şi binele şi răul e la egal

Şi tre`s-alegi: să fii ori fericit vasal,

Ori domnitor urât de toţi şi chiar de sine.

 …

 Gândirile în versuri nu încap,

Iar dragostea-n cuvinte nu s-aşterne ;

Rămâi cu fericirea ce se cerne

Ca nisipul printre degete.

 

Ca să iubeşti, a învăţa din cărţi nu poţi,

Senzaţia din file, nu se scrie

Şi gelozia cu gust dulce-amărui

Numai trăind-o, poţi s-o ştii.

 

Adevărata fericire o poţi cunoaşte,

Doar prin cumplite suferinţe.

Şi doar pierzând ceva ce-ţi aparţine,

Îi simţi puternic lipsa lui.

 …

 Şi totuşi cerc eu a trăi nu în zadar,

În foaie fiind scrise nu, doar, seci cuvinte.

Şi, chiar, vă rog ca să luaţi aminte

Această revelaţie a sufletului meu !

 Căci trec prin viaţă cu luare-aminte,

Scriind a câti-un sfat din propria-mi credinţă.

 …



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Ichim Alex spune:

    profunde ganduri si sentimente, m-am resimtit pe bancile scolii, cand il admiram pe Eminescu. Ii spuneam mereu profei ca Eminescu si Einstei sunt genii – ma inspirau mereu, in acest context glumeam des cu colegii cine e mai mare. Ce pot spune despre Marina, care si-a revelat trairile prin versuri, ca e un geniu micut sau unul in devenire.
    ca sa intelegem fericirea trecem prin suferinta ce profund si autentic e !

    ma bucur mult ca am avut norocul sa citesc aceste trairi.
    PS. succes revistei si armonie Marina 🙂

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5