Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    TÎRZII – POEME

    TÂRZII

    RM [320x200]poeme scrise de Ramona MEREUȚĂ

    FURTUNA

    Plouǎ cu lacrimi aprinse,
    Iar cerul pare-ngheţat,
    Porţi cǎtre soare-s închise
    Şi vântul parcǎ a turbat.

    Un vuiet înneacǎ pǎmântul
    Şi fulgere rup norii fâşii,
    Din zbor s-a oprit chiar şi gândul
    Pe strǎzile reci şi pustii..

    Zeus e plin de furie
    Şi-a îngrozit tot Olimpul,
    De parcǎ-ntr-o nebunie
    Vrea sa zdrobeascǎ Pamântul…

    IERTARE

    Şi ştiu cǎ am greşit, şi azi te rog mǎ iarta,
    Durerea ce mǎ arde mǎ frânge într-o şoaptǎ,
    Iar lacrimile toate, tǎcute au secat,
    Lǎsând în urma lor un rid adânc, uscat.

    Vântul poate sǎ-ți poarte suspinele-mi fierbinţi
    Şi-n ploaie de te-ascunzi plânsul meu ai sǎ-l simţi,
    Iar noaptea îţi aratǎ tristeţea ochilor mei
    Şi zâmbetu-mi ascund sub nori tǎcuţi şi grei.

    Şi timpul a-l întoarce, tu şti cǎ nu am cum,
    Destinul nu mǎ lasǎ sǎ-ncep acelaşi drum,
    Iar tot ce mi-a rǎmas, acum, în ceas târziu,
    Sǎ-ţi cer sǎ ierţi de poţi, deşii e greu, şi-o ştiu…

    PURITATE

    Cerul i-a pus într-un medalion chiar luna,
    Iar stelele i-au prins în pǎr cununa
    Şi marea, rochia-i albǎ i-a croit,
    Din spuma unui val neprihǎnit.

    Noaptea i-a apris în ochi doi licurici
    Şi soarele c-o razǎ, buzele fierbinţi
    Iar doua rândunele mici purtata-i voalul,
    Când pasu-i cǎuta timid altarul.

    Florile sub tǎlpi i-au împletit covorul,
    Sub ploaia de petale ce parcǎ îşi luau zborul
    Şi-un curcubeu deasupra-i s-a aprins,
    Când mâna ei în mâna lui s-a prins.

    ANOTIMPURI

    Iubeşte-mă toamna, când florile mor,
    Iar poeţii îşi cântǎ melancolic un dor,
    Când pǎdurile-şi cer din nouri izvor
    Şi frunzele-şi nasc un trist,greu covor.

    Iubeşte-mǎ iarna, când stelele ning,
    Iar fulgii de nea în luminǎ se-aprind,
    Când albul din zi întunericu-l sting
    In valuri de gheata pamântu-l cuprind.

    Şi primǎvara, iubeşte-mǎ iar,
    Când triluri vioi, ne cântǎ în dar,
    Iar primii boboci din ramuri apar
    Sub stropii de rouǎ ,ce par de cleştar.

    Iubeşte-mǎ vara, sub raze de foc,
    Prin florile mii, ce-n pajişti n-au loc,
    Când nopţile ard aprinse în joc,
    Sub ploi de miresme, iasomie şi soc.

    Iubeşte-mǎ ziua, când cerul e greu,
    Iubeşte-mǎ noaptea, sub pleoapa de zeu,
    Şi cu toate acestea, aminteşte-ţi mereu,
    Cǎ eu, te iubesc mult mai mult, dragul meu..



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5