TÂRZII

poeme scrise de Ramona MEREUȚĂ

FURTUNA

Plouǎ cu lacrimi aprinse,
Iar cerul pare-ngheţat,
Porţi cǎtre soare-s închise
Şi vântul parcǎ a turbat.

Un vuiet înneacǎ pǎmântul
Şi fulgere rup norii fâşii,
Din zbor s-a oprit chiar şi gândul
Pe strǎzile reci şi pustii..

Zeus e plin de furie
Şi-a îngrozit tot Olimpul,
De parcǎ-ntr-o nebunie
Vrea sa zdrobeascǎ Pamântul…

IERTARE

Şi ştiu cǎ am greşit, şi azi te rog mǎ iarta,
Durerea ce mǎ arde mǎ frânge într-o şoaptǎ,
Iar lacrimile toate, tǎcute au secat,
Lǎsând în urma lor un rid adânc, uscat.

Vântul poate sǎ-ți poarte suspinele-mi fierbinţi
Şi-n ploaie de te-ascunzi plânsul meu ai sǎ-l simţi,
Iar noaptea îţi aratǎ tristeţea ochilor mei
Şi zâmbetu-mi ascund sub nori tǎcuţi şi grei.

Şi timpul a-l întoarce, tu şti cǎ nu am cum,
Destinul nu mǎ lasǎ sǎ-ncep acelaşi drum,
Iar tot ce mi-a rǎmas, acum, în ceas târziu,
Sǎ-ţi cer sǎ ierţi de poţi, deşii e greu, şi-o ştiu…

PURITATE

Cerul i-a pus într-un medalion chiar luna,
Iar stelele i-au prins în pǎr cununa
Şi marea, rochia-i albǎ i-a croit,
Din spuma unui val neprihǎnit.

Noaptea i-a apris în ochi doi licurici
Şi soarele c-o razǎ, buzele fierbinţi
Iar doua rândunele mici purtata-i voalul,
Când pasu-i cǎuta timid altarul.

Florile sub tǎlpi i-au împletit covorul,
Sub ploaia de petale ce parcǎ îşi luau zborul
Şi-un curcubeu deasupra-i s-a aprins,
Când mâna ei în mâna lui s-a prins.

ANOTIMPURI

Iubeşte-mă toamna, când florile mor,
Iar poeţii îşi cântǎ melancolic un dor,
Când pǎdurile-şi cer din nouri izvor
Şi frunzele-şi nasc un trist,greu covor.

Iubeşte-mǎ iarna, când stelele ning,
Iar fulgii de nea în luminǎ se-aprind,
Când albul din zi întunericu-l sting
In valuri de gheata pamântu-l cuprind.

Şi primǎvara, iubeşte-mǎ iar,
Când triluri vioi, ne cântǎ în dar,
Iar primii boboci din ramuri apar
Sub stropii de rouǎ ,ce par de cleştar.

Iubeşte-mǎ vara, sub raze de foc,
Prin florile mii, ce-n pajişti n-au loc,
Când nopţile ard aprinse în joc,
Sub ploi de miresme, iasomie şi soc.

Iubeşte-mǎ ziua, când cerul e greu,
Iubeşte-mǎ noaptea, sub pleoapa de zeu,
Şi cu toate acestea, aminteşte-ţi mereu,
Cǎ eu, te iubesc mult mai mult, dragul meu..