Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

     

     

     

    Primit pentru publicare: 07 Oct. 2021
    Editor: Ion ISTRATE
    ©Zenovia Zamfir, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


    În fereastra uitată deschisă, toamna se arată mai coaptă, mai obosită un pic, dar de o frumuseţe aparte, ea trăieşte din lumina de miere, blândă, duioasă ca o mângâiere. Toamna e de aur, nu strălucitor, aur blând, primitor şi odihnitor. Un aer rece, cu parfum de struguri copţi şi crizanteme îmbobocite pluteşte peste oraşul încă adormit. Mânaţi de un vânt rece, norii mărşăluiesc cu repeziciune, atât de aproape de pământ, încât pot fi atinşi de vârful copacilor, primele frunze au prins deja culorile focului, iar fumul dimineților dă şi mai mult farmec zilelor de toamnă timpurie.

    Distinsă şi mândră, toamna păşeşte pe meleagurile însetate de liniște, aleargă şi se zbenguie gândurile prin frunze, obosesc şi-apoi cad moleşite-n covorul cald, ţesut cu dragoste din frunze multicolore. A venit, a venit toamna , totul în jur este galben şi ruginiu, totul în jur pare pustiu. A venit toamna cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui, cu struguri şi vin ghiurghiuliu, a venit cu dor de munte şi de val argintiu. Toamna are o blândeţe aparte, o melancolie care te îndeamnă să priveşti în tine .

    Soarele de toamnă alină frunzele arămii care încep încet, încet să atingă pământul scăldat de iubire. De-aş atinge o rază din soarele de toamnă, Doamne… ar sclipi şi în mine albastrul tainic al Cerului. Soarele de toamnă, galben precum grâul copt, crescut în cerul care, mai albastru şi mai tainic, îmbrăcat în razele Luminii fără sfârşit, are o altă poveste acum. Povestea din această zi de toamnă frumoasă și melancolică începe cu…au trecut zile , săptămâni, patru la număr iar eu sunt tot acolo…în Maramureșul cu flori frumoase, cu straie de sărbătoare, cu oameni dragi, cu plaiuri de vis, cu iubire și dor greu. În ” România, Grădina Maicii Domnului ”, cum a spus Papa Ioan Paul al – II- lea, în țara noastră ” minunat de frumoasă ”  ,  cum a scris Alexandru Vlahuță în ” România Pitorească”, avem locuri și oameni de poveste, o poveste pe care o putem depăna la gura sobei pentru că în curând frigul ne va alunga în case, acolo înconjurați de nepoți și prieteni vom enumera încet, cu glas gâtuit de emoții șirul amintirilor frumoase trăite alături de oameni de cultură veniți din toate colțurile țării, la simpla chemare a bădiei, staroste vestit Vasile Bele dimpreună cu ai săi fârtați ” Nelu Danci și Gelu Dragoș. Despre cei trei prieteni, Vasile, Gelu și Nelu, scriitori talentați, oameni respectați, cum se spune în popor, fiecare dintre noi avem cuvinte de laudă, de respect, de aleasă considerație. Am călătorit o zi întreagă de la Vâlcea la Baia Mare, dar alături de Silvia Giurgiu, o scriitoare foarte talentată, timpul s-a scurs ușor. M-am delectat privind frumusețea peisajelor ce ” dansau ” în ritmul roților de la autocar, am visat și m-am imaginat trăind într-un castel la marginea unei ape, înconjurat de grădini de flori înmiresmate și protejate de arbori seculari. Întâlnirea cu Vasile, Vasilllleeeee și familia sa, Cristina – soția, o femeie frumoasă, o strașnică gospodină care ne-a răsfățat cu niște sărmăluțe în foi de viță și de varză cum numai în Maramureș poți savura, mama Ana – veșnic îngrijorată pentru  puiul său, bucuroasă de oaspeți, Bianca – fiica, frumoasă și gingașă precum o trestie subțire, în adierea vântului tomnatic, care ne-a condus cu mașina pe serpentinele Chiuzbaiei mai ceva ca un pilot de curse, a fost atât de emoționantă încât mi-am șters fără să mă vadă nimeni o lacrimă de bucurie . Pe Bogdan, l-am cunoscut a doua zi, mândru ficior, frumos, falnic și mai ales de mare ajutor pentru familie. Revederea cu Olga Grigorov , Nelu și Virginia prietenii săi, pe care i-am cunoscut în Deltă a fost o adevărată sărbătoare. Minunați oameni ! Slavă Domnului că mi -a scos în cale așa prieteni! Am ajuns la cazare pe întuneric. Când Bunul Dumnezeu te iubește , îți dă șansa de a te trezi într-un colț de rai. Da , asta a fost senzația mea dis – de – dimineață când am ieșit în curte și am văzut unde mă aflu. Rugăciune și cuvinte de mulțumire am înălțat către cer. Oameni harnici și gospodari de renume, maramureșeni celor ”trei magnifici” gazde primitoare, ne-au tratat și ospătat românește, frățește, ne-au oferit bucate tradiționale învelite cu multă dragoste și prietenie, ne-au cântat și încântat cu cântece frumoase de la moșii și strămoșii lor, ne -am horit și dănțuit alături de dănțăușii îndrumați magistral de neîntrecutul Vasile Ungur și de doamna coregraf Maria Seraz. Doamne ! Și tare bine ne -am simțit în Tabăra Literară ”Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !”. Prinsă în vârtejul evenimentelor de la Biblioteca Județeană ” Antim Ivireanul ” din Vâlcea, nu am avut răgaz să scriu un text. Printre evenimentele frumoase ce se derulează la Biblioteca Județeană unde îmi desfășor activitatea am avut șansa să fiu alături de un tânăr poet, Segiu Ilie Pîrvu, un elev care la Bacalaureat a obținut nota zece la toate materiile, care împreună cu cadrele didactice și colegii de la Colegiul de Informatică din Râmnic ne -a oferit o seară magnifică de muzică și poezie. Am avut bucuria de a fi moderatorul unei acțiuni culturale cu largi ecouri în lumea tinerilor talentați din Vâlcea. Tot în această perioadă ne-am serbat patronul spiritual al Râmnicului și al Bibliotecii, pe Sfântului Ierarh Martir ” Antim Ivireanul, dar printre picături am citit și recitit scrierile colegelor prozatoare : Silvia Giurgiu, Daniela Vîlceanu, Ionica Bandrabur și cel mai recent, textul Mioarei Baciu. Harul colegelor noastre răzbate din fiecare cuvânt, pentru că… La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu”, Ioan 1:1-14 VDC.

    Am retrăit verdele – viață, din poezia Olgăi Grigorov, albastrul precum cerul oglindit în apa Dunării albastre, de unde își trage seva colega noastră. Felicitări doamnelor scriitoare, harăzite de Dumnezeu cu darul scrisului. Mergând pe firul cronologic al evenimentelor Taberei Literare ”Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !”, începem cu…începutul, seara prezentărilor, ne-am luat inima în dinți, am ieșit în fața colegilor și cu emoție în glas ne-am spus povestea fiecare în felul său. De a doua zi, am intrat în programul pregătit cu trudă și cu mult suflet de cei ” trei fârtați”, care, aveam să constatăm la final, a fost presărat cu multe surprize și momente inedite. Ideea unei excursii la câteva obiective turistice emblematice ale Țării Maramureșului a fost apreciată și trăită la intensitate maximă. Vizita la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței amenajat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației, ne-a smuls lacrimi de recunoștință pentru cei ce au pătimit pentru ca noi astăzi să avem o viață mai frumoasă și un trai mai bun. Motto-ul de la intrare: “Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”, este cutremurător. În zona destinată strategiei distrugerii religiei, aflăm că  printr-un decret de lege, s-au suprimat toate ordinele călugărești, simpla exprimare a simpatiei față de un ordin, putând aduce detenție. Mulți preoți au fost condamnați pentru “trădare de neam și țară”. În cazul Bisericii Ortodoxe, conducerea a fost decapitată de la cap, 20 de înalți ierarhi fiind înlocuiți. Aproximativ 2000 de preoți ortodocși au fost arestați, reducându-se cu doua treimi numărul mănăstirilor și a călugărilor. Gândul mi-a zburat la Patriarhul Justinian Marina despre care am a scris mai multe cărți și pe care l -am descoperit ca fiul al localității de unde și eu îmi trag seva, comuna Stănești, județul Vâlcea. Multe lacrimi o fi vărsat și Preafericirea Sa în chilia de la Schitul Dragoslavele unde fusese trimis, doar nu era să se spună că era condamnat, și unde a stat aproape șase luni de zile, fără a ști mai nimic de ” turma sa”,  fără să poată să -și apere fiii duhovnicești, fără să știe nimic de biserici și mănăstiri. În lucrarea ”Memorii” , părintele Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, tot un fiu al Vâlcii străbune, din Glăvile, ne descrie cu lux de amănunte aceea perioadă de grea încercare pentru întreg poporul român. Plecăm cu inimile încărcate de durere și cu dorința de a aprinde o candelă în memoria înaintașilor noștri. Odată ajunși la Cimitirul vesel de la Săpânța ne regăsim puterea de ” a face haz de necaz”, de a citi versurile publicate pe crucile pictate cu un albastru precum cerul senin de deasupra noastră. Sculptor, pictor și poet popular Ion Stan Pătraș, ne – a lăsat moștenire un loc unde viața și moartea coabitează și se tachinează reciproc. La ”o aruncătură de băț” ajungem la Mănăstirea Săpânța – Peri. Grandiosul edificiu monahal este celebru datorită bisericii sale de lemn cu trei niveluri, şarpanta cu poală dublă şi o cruce de fier în vârf înaltă de 7 m. Și cum scriitori sunt imprevizibili,  ” hai ai să facem” un recital de poezie și o prezentare de carte în ” Altarul de vară”. Neștiind că avem nevoie de binecuvântare, aprobare, ne-am trezit luați la întrebări, pe bună dreptate de maica stareță.  De îndată ce a înțeles cine suntem și ce dorim ne – a dat binecuvântare și a acceptat invitația noastră de a participa la eveniment, iar eu pentru ca maica să rămână cu o amintire frumoasă despre noi,  i -am oferit în dar o carte,  ”În veșnicia unei clipe” , care descrie locurile de obârșie ale Patriarhului Justinian Marina. Părintele Radu Botiș, membru fondator al revistei ” Memorii maramureșene ” a rostit o cuvântare înălțătoare din care nu a lipsit rugăciunea “Tatăl Nostru” iar colegii, rând pe rând au recitat din propriile creații cu multă emoție și evlavie față de Dumnezeu și de lăcașul sfânt în care ne aflam. Pentru că în program eram pe lista celor care trebuiau să prezinte o lucrare, am vorbit despre  viața și activitatea pe ”Ogorul Domnului” a celui ce avea să fie numit în scrierile vremii Un ”Apostol al neamului românesc”, Patriarhul Justinian Marina. Cuvintele se rânduiau în discursul meu molcom și pe alocuri mai repejor precum apa pârâului din apropiere, aducând cu ele date și momente mai puțin cunoscute despre Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din perioada 1948 – 1977. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru aceea clipă magică, Maicii Starețe pentru aprecieri iar colegilor scriitori pentru gândurile alese. Am pornit mai departe, copleșiți de sfințenia locului. Drumul până la Mănăstirea Petrova a fost presărat cu cântece, unele generate de foamea ce ne încerca, altele de drag și de voie bună, cu vorbe de duh și cu bucuria de  a fi împreună, de a ne bucura unii de alții. Firește că responsabili cu voia bună au fost neobosiți,  minunați noștri prieteni : Vasile Bele, Gelu Dragoș, Olga Grigorov, care ne-au făcut să mai uităm de foame. Prin purtarea de grijă a părintelui stareț, la Mănăstirea Petrova ne- am ospătat cu bucate alese, pregătite în post și rugăciune pentru a fi și mai savuroase. Frumusețea locului unde este amplasată mănăstirea îți taie respirația. Înconjurată  de păduri cu deschidere către întreaga vale a Vișeului,  spre culmile Munților Maramureșului , având vizibilitate la  piscurile semețe ale Munților Rodnei, zona a fost numită de Preasfințitul Părinte  Iustin Sigheteanul,  Episcopul Maramureșului și Sătmarului ”Valea Luminoasă”. Și cum lucrurile mari se fac cu încercări mari , tocmai când mai aveam câțiva kilometri până la pensiune, Vasile Bele avea să treacă și prin emoția unei defecțiuni tehnice la autocarul care ne transporta. După zbateri și cu multă răbdare, care așa cum știm este calea spre mântuire, aveam să ajungem teferi și mai ales veseli la Pensiunea Rustic, o locație unde confortul sporește frumusețea locului, unde cei ce trudesc pentru a ne simți bine, ca la mama acasă” sunt tineri, amabili, buni profesioniști . Seara avea să ne aducă alte momente frumoase și cu mare impact emoțional un crâmpei din ”obiceiul nunții tradiționale” din zonă, prezentat de starostele -Vasile Bele, ajutat ca ”între fârtați”, de Viorel Ungur. Și pentru ca evenimentul să fie unul de anvergură și de neuitat, protagoniști au fost chiar scriitorii participanți la tabără. Întregul ceremonial a cuprins : gătitul miresei și al mirelui, dansul găini, furatul miresei, răscumpărarea pantofului de către mire, ritualul de intrare a miresei în rândul femeilor măritate. Pe chipurile tuturor se citea bucuria și încântarea de a participa la un astfel de moment , bucuria de a fi împreună în armonie, comuniune și iubire. Următoarea zi avea să fie o mare piatră de încercare pentru Vasile Bele, vesel dar grijuliu cu noi, și ai săi ” fârtați de cruce”, Dragoș Gelu care a fost atent cu fiecare , să ne simțim bine,  Nelu Danci , amabil și binevoitor, ne – au prezentat Chiuzbaia, zona lor de suflet, locul de obârșie, locul sfânt al moșilor și strămoșilor lor. Emoțiile se puteau citi ușor pe chipurile celor ”trei magnifici”. Și pentru a fi cât mai credibili și – au pus straiul popular, au adus ajutoare, finul Gavril Firicel Grigor dimpreună cu fiica dar și cu Maica Marița, renumită pentru păstrarea tradițiilor din zonă, pentru dragostea de glia străbună. Primul popas- frumoasa Mănăstire Chiuzbaia, loc de rugăciune și închiunăciune, drag sufletelor celor cu sete de Dumnezeu. Ca un bun și iubitor de Dumnezeu, semeni și de cultură, părintele protosinghel Varlaam Coroian ne aștepta în curtea mănăstirii. După  o rugăciune, un cuvânt de învățătură și un mic istoric al sfântului lăcaș, ne- am oprit în ” Altarul de vară” pentru un recital de poezie, o prezentare de carte, un gând pios pentru cei ce au fost și numai sunt printre noi. Ne-au încântat cu creațiile lor : Mioara Baciu, Popa Ștefan, Elvira Răceală, Ioana Bandrabur iar eu am avut ocazia să vorbesc prietenilor despre Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, cel care a plecat în lume din Glăvile Vâlcii și a devenit un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române dar și un mare cărturar. Deasemenea am prezentat cartea ”Amintiri ale măreției trecutului îngropat de veacuri – comuna Glăvile”, pe care am realizat-o împreună cu Adrian Constantin Catană și Maria Catană, despre care Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, spunea… ” Această monografie alcătuită cu multă însuflețire de către distinsele cercetătoare vâlcene Maria Catană și Zenovia Zamfir este dedicată satului natal al vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu al Clujului, cel supranumit, pe bună dreptate, „Leul Ardealului”. Ar fi nedrept să fie trecute cu vederea originile sale din Oltenia rurală și legăturile mai puțin știute cu această regiune din vremurile pribegiilor sale. Dârzenia și buna îndrăzneală a Părintelui Bartolomeu Valeriu Anania provin, fără urmă de îndoială, din bătătura casei părintești din Glăvile, din Vâlcea centrală, satul descris în amănunt în cartea de față, unde l-am însoțit și eu pe mentorul meu, odrăslit în acest străvechi ținut românesc”. Am plecat de mănăstire mai ușurați, am lăsat acolo toate greutățile și nemulțumirile pe care le simțim uneori și am coborât în sat pentru a vizita ”Muzeul din Chiuzbaia”. Domnul Breban Romică, fost ofițer al poliției române, mare iubitor al tradiției și valorilor maramureșene, ne-a demonstrat că acolo unde este dorință este și putință, a îndrăznit și a reușit să facă un muzeu al satului. Am fost uimiți și încântați de mulțimea și diversitatea obiectelor adunate în timp dar și de surpriza pregătită. Frumoasa și talentata sa fiică ne- a interpretat câteva melodii la vioară din repertoriul clasic, apoi acompaniată de domnul Romică, ne-au delectat cu câteva melodii din folclorul maramureșan. Frumos moment! Apoi am ajuns la biserica din sat unde am fost întâmpinați de părintele Andrei Mihail Bud. Plin de emoție și cu lacrimi în ochi, Vasile Bele ne-a vorbit despre satul său, despre părinți și despre preoții care l-au botezat și cununat, de familia sa frumoasă, de istoria locurilor natale, sfinte. De această dată ne-au încântat cu creațiilor lor doamnele prozatoare : Silvia Giurgiu, Paulina Georgescu și Mirela Penu. Frumos și cu dulceață în glas ne -a vorbit părintele Bud, ne-a binecuvântat la sosire dar și acum în ultima zi de activități, iar împreună am înălțat o rugăciune către Dumnezeu. Un moment emoționant și plin de evlavie a fost creat de Maria Tomița Corini, care ne-a impresionat prin sensibilitatea interpretării unei creații proprii. Am plecat spre pensiune vrăjiți de oamenii locului, de frumusețea Chiuzbaiei pe care Vasile Bele o cântă în versurile sale. În ultima seară, am avut parte de lansarea cărților doamnelor poete Olga Grigorov și Leliana Rădulescu,  de un frumos recital din poezia domnului Ștefan Popa dar și de un moment poetic realizat de doamna Maria Tomița Corini. Poate cel mai așteptat moment a fost decernarea medaliilor de merit și de participare la Tabăra Literară ”Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp !”. Fiecare dintre noi a mulțumit pentru clipele frumoase și bucuria de a fi prezenți la un eveniment de înaltă ținută , chiar dacă a fost prima ediție. Alte surprize, alți copiii frumoși, alte clipe magnifice. Trebuie să – i felicităm iarăș și iarăși, pentru că merită, pe ”cei trei fârtați” deoarece au adus în jurul nostru tineri talentați, îmbrăcați în straie populare, tineri care sunt deja pe drumul frumos dar spinos al scrisului precum Rafael Alexandru Mitruți, tineri cu voce frumoasă și cu un repertoriu pe măsura talentului : Carla Dumitru, Daria Pop, Andrada Ardelean, Ioana Vlasin, Maria Ungur (fiica lui Viorel Ungur), Eliza Lazăr (nevăzătoare), Lăcrămioara Petruș,  Daniel Firizan, Paul Marincaș, Laura Alexandra Mogoș care cochetează frumos cu grafica. Cuvine – se cu adevărat să vă mulțumim Cristina, Bianca și Bogdan Bele, doamnei patroane de la Pensiunea Rustic, doamnei Danci pentru prezență în mijlocul nostru, tuturor și fiecăruia în parte, celor ce s-au străduit și garantez că au reușit să ne ofere clipe de neuitat. Nu știu dacă am descris toate momentele frumoase, nu știu dacă am omis din greșeală pe cineva, nu știu dacă am greșit față de cineva, știu însă sigur că am fost părtașă la un festin cultural – spiritual frumos gândit și organizat de ai noștri fârtați”, prieteni minunați: Vasile Bele, Nelu Danciu și Gelu Dragoș. Felicitări tuturor colegilor scriitori pentru creațiile pe care ni le-au împărtășit cu multă generozitate, am fost onorată să vă revăd pe cei ce vă cunosc și încântată să vă cunosc pe cei ce v -am întâlnit pentru prima dată la această Tabăra Literară ” Oprește-mă, la tine, Maramureș  ! Oprește-mă, în tine, anotimp !”. Fiecare ați lăsat o lacrimă de iubire în sufletul meu , Daniela Vîlceanu ai fost mereu atentă să imortalizezi momentul și să ni-l dăruiești și nouă, ești ca o adiere frumoasă de primăvară, cumătre Petre Grădinaru felicitări pentru costumul popular pe care l-ai purtat cu demnitate. Domnule Ionel Dumitru vă mulțumesc frumos pentru cuvintele alese primite în dar, felicitări Florentina Danu pentru cântul popular cu care ne-ai răsfățat. Aleasă considerație doamnelor : Mirela Penu, Maria Corini Olga Văduva Grigorov, Ionica Bandrabur, Elvira Răceală , Pușa Tudorache,  Vasilica Mitrea, Limona Rusu, Liliana Badea, Leliana Rădulescu, Paulina Georgescu, Carmena Băițan, fam. Muși. Mioara Baciu, admirația și considerația este reciprocă , Silvia Giurgiu, talentul, harul și perseverența te vor purta pe culmi tot mai înalte, multe și frumoase.  Onorată de revedere domnule Mircea Marcel Petcu, încântată să vă cunosc părinte Radu Botiș și domnilor : Toth Arpad, Ștefan Popa .Aleasă prețuire pentru doamnele Terezia Filip și Valeria Bilț, gânduri nobile, ne-ați impresionat prin cuvintele frumoase rostite la adresa noastră. Raol Alexandru Mitruț, cu tine Dumnezeu are planuri mari. Maică Mărița Grigor în chipul dumneavoastră blând, în portul mândru românesc am văzut întreaga Țară a Maramureșului și felicit din toată inima pe cei ce au participat din partea acestui colț minunat de țară, mulțumesc fiului Gavril Firicel pentru generozitate, nobile gânduri pentru Viorel Ungur , doamnelor profesoare și tinerilor care ne-au făcut din fiecare seară un spectacol și o clipă minunată. Iar pentru cei ”trei fârtați magnificiViaţa nu se explică, ci se trăieşte”…, Luigi Pirandello. Iertare dacă am uitat pe cineva în această frumoasă și dulce aducere aminte de clipele frumoase petrecute împreună la un pahar de veșnicie , în Tabăra Literară ”Oprește-mă, la tine, Maramureș ! Oprește-mă, în tine, anotimp!” ,vă iubesc și vă prețuiesc.   Aș finaliza cu rugăciunea pe care o primesc în fiecare zi de la părintele Iov Pătrașcu, monahul care scrie cu degetele de la picioare: ”Domnul și Maica Domnului să vă binecuvânteze, să vă ocrotească și să vă mântuiască! Amin !”

      

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5