Prof. Vasile GĂUREAN

Toamnă. Plânge sufletul  (Revel ilo)

     Naşpa-i codrul fără frunză
     Fără haina-i de podoabă
     I-o ciordiră bruma, vântul,
     Spulberând-o pe izvoară.

     Socares, măi codre, prale?
     Te bunghiră rău duşmanii,
     Trunchii tăi şi crengi de gânduri…
     Toamna-ţi vântură plăvanii.

     Devlai Doamne, mândre fură
     Cele zile lungi de vară.
     Amintirile perindă-ţi
     Peste liniştea şukară

    Paradită-i lumea toată
    Cu grădini şi flori de stea.
    Asta-i soarta vegetală,
    Iar la om mai hacăna.

    Dicto pralo!(Ia vezi, frate!)
    Că-n puţine zile Domnul,
    Te va-nveşmânta-n zăpadă,
    Binecuvântându-ţi somnul.

*                                  

Dicționar: Socares, măi codre, prale= ce mai faci, codre frate?; te bunghiră=îți făcură mult rău