IOAN VASIU: – Când și în ce împrejurări ați ajuns să lucrași la Formula AS ?
        TOMA ROMAN: – Lucrez la AS de la înființarea săptămânalului . L-am fondat , împreună cu Sânziana  Pop , în urma unui incident la ziarul Viitorul Românesc , pe care – cu aceeași Sânziană – îl fondasem la cererea conducerii PNL-AT . La ziar , structurat atractiv și modern de d-na Pop , colaborau scriitori ( L. Ulici , E. Uricariu , M. Petrescu , A. Doman și alții ) , jurnaliști tineri – dintre care unii au devenit nume cunoscute în presa scrisă românească și în managementul mediatic, politicieni aspiranți la recunoașterea națională ( L. Orban , H. Rusu , R. Boroianu, etc. ) și multe alte personalități din diverse domenii de activitate .  În 1992 , când PNL-AT s-a aliat la guvernare cu PSDR-ul  (viitorul PSD ), unii dintre liderii grupării comanditare au schimbat , peste noapte , pagina de gardă a cotidianului , anunțând – într-un limbaj scânteist – evenimentul . Noi , redacția , eram împotriva stângii neocomuniste și , în consecință , am protestat la schimbarea brutală a tonului , chiar dacă înțelegeam rațiunile politice ale proaspetei alianțe . Conflictul , generat de maniera stupidă a intervenției în activitatea redacțională , s-a soldat cu o demisie în bloc , anunțată de media românească a momentului . Cu peste 30 de jurnaliști în șomaj , am decis – până la urmă –  să pregătim o publicație independentă , Sânziana Pop fiind sponsorul și directorul ei . Așa s-a născut Formula AS , pe care directoarea publicației a orientat-o treptat spre zona magazinului informativ pentru că realizase că publicul românesc era lipsit de așa ceva . Într-un an , Formula As a ajuns la un tiraj de aproape un milion de exemplare săptămânal . E drept, în acea perioadă , consumatorii de presă , așteptau așa ceva , diferit de tot ce media evenemențială le oferea .

        I.V.: – În afară de Formula AS la care publicații ați mai lucrat sau colaborat în decursul anilor ?

        T.R.: – Nu sunt jurnalist de profesie . Sunt profesor ( de sociologie ) și scriitor ( membru al US din România ) . Am cochetat însă cu presa încă din studenție . Ca scriitor am debutat la Amfiteatru , dar am colaborat și cu Viața Studențească , Universitas , Echinox-ul clujean , SLAST . După 1989 , în fervoarea momentului , am scris articole angajate social ( meseria de sociolog ajutându-mă ) în mai toate publicații independente răsărite atunci . Am colaborat cu 22 – revista GDS , Ziua , Seara , Privirea , Contrapunct , etc. – publicații de impact pe moment , unele dispărute acum – pentru că , asemeni multor visători idealiști – voiam ( speram ) să ajut la normalizarea unei societăți românești democratice și libere . Am observat , cred , derivele în care a intrat comunitatea , am încercat să descriu apariția și funcționarea grupurilor de interes , a mafiilor politice și a manipulărilor electorale și socio-economice la care ele s-au pretat , a schimbărilor – în bine sau în rău – pe care revenirea la democrație le-a generat . Nu am vrut nicio clipă să mă angajez direct în jocul politic și nu am abandonat  conjunctural convingerile mele ideologice de natură liberală modernă . Nu am fost soroșist – cum aberant sunt desemnați beneficiarii unor burse de instruire cu rol major pentru formarea multor specialiști în politicile sociale , acordate de acel Mecena american – și nici nostalgic comunist , naționalis sau filorus , cum sunt unii influenceri actuali , sponsorizați de diverse grupări politice sau organizații obscure , interne sau externe . Am încercat – și încerc – să fiu un martor obiectiv al epocii și revista Formula AS mi-a permis asta .

        I.V.: – Cum rezistă de atâția ani revista Formula AS în această perioadă grea pentru presa tipărită ?
        T.R.: – AS-ul rezistă , în primul rând , pentru că nu și-a trădat niciodată cititorii . Am spus , mai înainte , că Sânziana Pop a descoperit un segment al publicului cititor dornic să aibă informații și din alte domenii decât cele strict-politice sau elitist-culturale . Revista-magazin a oferit cititorilor săi date și soluții din toate zonele de preocupare ale omului contemporan , de la greutățile vieții de zi cu zi , la istoria controversată a comunității , despre tradițiile și obiceiurile ei , despre plaiurile în care ea locuiește și despre modul în care comunitatea le respectă . Pentru că cititorii AS-ului sunt oameni obișnuiți  , revista a căutat să le dezvăluie soluții alternative , tradiționale sau actuale , la problemele cotidiene , oferindu-le concomitent șansa să își împărtășească experiențele , reușite sau ratate , off-urile în căutare de rezolvări . Angajarea interactivă a legat cititorii de revista LOR , a transformat  AS-ul într-o tribună în care ei se regăsesc . Evident , ascensiunea nelimitată a vizualului , accesul ieftin și comod la tehnologiile mediatice moderne , au afectat și tirajul revistei , tot așa cum schimbarea generațiilor a redus natural numărul oamenilor obișnuiți să citească și , eventual , să reflecteze la ceea ce au citit . Mediile moderne , preponderent vizuale , oferă judecăți de-a gata unor indivizi grăbiți să-și trăiască comod viața , ceea ce face ca reflecția , meditația pe marginea problemelor vieții să devină din ce în ce mai rare . AS-ul rezistă deocamdată pentru că încă dă cititorilor săi informații și soluții pe care mediile vizuale nu le rețin sau le tratează grăbit .

        I.V.: – De ce ați ales presa tipărită și nu televiziunea sau radioul ?
        T.R.: – Am avut , în urmă cu mai mulți ani , câteva apariții televizate și radiofonice . Genul de show practicat în aceste instituții mediatice nu îmi convine , mai ales că – în cazul celor mai multe – există premisa unei angajări politice ( sau culturale ) prescrise , ceea ce face ca dialogul ( sau monolgul ) , oricât ar părea de spontan , să aibă , de la început , nuanțe vădit patizane sau partinice . Moderatorii sunt programați și calați pe anume teme , comandate de proprietarii sau sponsorii posturilor și  adesea cenzurează în funcție de interesele acestora sau în funcție de lipsa lor de cunoștințe din varii domenii conexe celui supus analizei . Show-urile sunt un fel de spectacol cu , de obicei , cam aceeași actori , cam uzați , cam programați dinainte . Nu critic rolul mediilor audio-vizuale , dar – pentru un om obișnuit să citească și să mediteze la ce a citit – mi se par ușor derizorii ,angajante emoțional pe moment  , manipulative afectiv fără a lăsa timp de reflecție . Verba volant …

        I.V.: – Ați regretat cândva pentru că nu ați ales o altă profesie ?

       T.R.: –  Am altă profesie . Am fost , până de curând profesor de sociologie la ASE -București . Munca didactică are și ea satisfacțiile ei . Să formezi mintea unor tineri , să le deschizi o anume perspectivă asupra lumii în care vor trăi nu este o treabă deloc ușoară și agreabilă . De acești tineri depinde viitorul comunității în care trăim și a-i transforma în personalități capabile să judece critic și să găsească soluții valabile etic pentru problemele cu care se vor confruntă este o mare responsabilitate . Din păcate , învățamântul  românesc trece printr-o criză gravă , ajungând să producă mai mult analfabeți funcțional ,decât specialiști capabili să schimbe lumea.   În privința întrebării , vă spun că nu regret dubla mea angajare , în învațământ și in presă . Dacă aș putea să o iau de la capăt , aș urma aceeași cale.

        I.V.: – În ce măsură contribuie presa on-line la dispariția presei tipărite ?

        T.R.: –  Presa tiparită este într-o clară defensivă . Presa on-line nu va putea însă să i se substitue total niciodată . Omul integral modern are nevoie , dincolo de INFORMAREA grăbită , cerută de angajările lui în cotidian , de comfortul literei tipărite în jurnalul sau cartea de hârtie, de pauza relaxantă pe care lectura lor o cere . Litera tipărită cere o anume configurare a creierului , la care omul nu poate renunța fără a-și pierde o parte din propria umanitate . Să sperăm ca AI ( Inteligența Artificială ) nu ne va transforma în anexe invalide ale unei lumi non-umane .

        I.V.: – Se mai poate spune azi că presa este a patra putere în statul democratic ?

        T.R.: –  Presa , în toate accepțiunile ei ( scrisă sau audio-video ) rămâne o putere în orice construcție statală . Din păcate , ca și în cazul celorlalte puteri , și ea este dependentă de o susținere materială pe care , de obicei , nu și-o poate asigura singură . Puterea presei a constituit întotdeauna o preocupare pentru puterea politică , care a încercat – și va încerca mereu – să și-o subordoneze prin corupție sau cenzură polițienească . Așa cum este , presa reflectă întotdeauna , starea societății în care funcționează . O presă coruptă , ipocrită , mincinoasă este imaginea în oglinda  unei societăți anomice , minată de contradicții interioare , pe care , oricât de edulcorate ar fi , niște texte scrise de mercenari ai condeiului  nu o pot ascunde . Presa scrisă dă posibilitatea comparării stărilor prin care trece comunitatea și a soluțiilor găsite de ea pentru gestionarea acestora . Puterea presei stă tocmai în această posibilitate pe care o oferă cetățenilor de a recunoaște soluții alternative la cele pe care puterea politică în funcțiune le propune și de a opta conștient pentru ele .

                                      Interviu de Ioan Vasiu /UZPR