Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Tomorrow’s too far

Primit pentru publicare: 24 Mai 2019
Autor: Irina Lucia MIHALCA
Publicat: 28 Mai 2019
© Irina Lucia Mihalca, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Tomorrow’s too far

Blue tears the midnight dropped,
in her transparent silence
we travel to the stars, it’s a call,
a desire groan from the light.

All come unseen to the center,
though they all see them away from him!
The turbulence of life attracts them – concentric circles,
sprinkled with leaves in the water mirror.

Like leaves are people,
                    the life take them like the wind!

In the struggle of destiny,
away from us, we are taken,
on the wave of thought we receive the answer.
Stop one petal, throw it on the water of life!

Every thing demands his time,
every dream his dream,
every emotion her emotion,
everything is just a flowing state!

Beyond the field is flowing
a great river,
gather many rivers in his way!

Do not be afraid of dreams, nothing can hurt you,
neither the thought nor the word,
nor the sunshine
that passes through the mirrors of time!
Tomorrow is too far…

Beyond the fences, scattered
by the wind of the wind, every petal is alive.

Mâine e prea departe

Lacrimi albastre miezul nopţii a picurat,
în tăcerea ei transparentă
călătorim spre stele, e o chemare,
un dor crescut din lumină.

Toate vin nevăzute spre centru,
deşi toţi le văd depărtându-se de el!
Turbionul vieţii le atrage – cercuri concentrice,
presărate cu frunze în oglinda apei.
Nişte frunze sunt oamenii,
                   îi duce viaţa precum vântul!

În bătaia destinului,
departe de noi, suntem purtaţi,
pe unda gândului primim răspunsul.
Opreşte-o petală, arunc-o pe apa vieţii!

Fiecare lucru îşi cere timpul lui,
fiecare vis visul lui,
fiecare emoţie emoţia ei,
totul e doar o stare ce curge!

Dincolo de câmp curge
un mare fluviu,
adună multe râuri în drumul lui!

Nu te teme de vise, nimic nu te poate răni,
nici gândul, nici cuvântul,
nici raza de soare
ce trece prin oglinzile timpului!
Mâine e prea departe…

Dincolo de garduri, împrăştiată
de aripa vântului, fiecare petală e vie.