Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Tomorrow’s too far

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Tomorrow’s too far

    Primit pentru publicare: 24 Mai 2019
    Autor: Irina Lucia MIHALCA
    Publicat: 28 Mai 2019
    © Irina Lucia Mihalca, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Tomorrow’s too far

     

    Blue tears the midnight dropped,
    in her transparent silence
    we travel to the stars, it’s a call,
    a desire groan from the light.

    All come unseen to the center,
    though they all see them away from him!
    The turbulence of life attracts them – concentric circles,
    sprinkled with leaves in the water mirror.

    Like leaves are people,
                        the life take them like the wind!

    In the struggle of destiny,
    away from us, we are taken,
    on the wave of thought we receive the answer.
    Stop one petal, throw it on the water of life!

    Every thing demands his time,
    every dream his dream,
    every emotion her emotion,
    everything is just a flowing state!

    Beyond the field is flowing
    a great river,
    gather many rivers in his way!

    Do not be afraid of dreams, nothing can hurt you,
    neither the thought nor the word,
    nor the sunshine
    that passes through the mirrors of time!
    Tomorrow is too far…

    Beyond the fences, scattered
    by the wind of the wind, every petal is alive.

     

    Mâine e prea departe

     

    Lacrimi albastre miezul nopţii a picurat,
    în tăcerea ei transparentă
    călătorim spre stele, e o chemare,
    un dor crescut din lumină.

    Toate vin nevăzute spre centru,
    deşi toţi le văd depărtându-se de el!
    Turbionul vieţii le atrage – cercuri concentrice,
    presărate cu frunze în oglinda apei.
    Nişte frunze sunt oamenii,
                       îi duce viaţa precum vântul!

    În bătaia destinului,
    departe de noi, suntem purtaţi,
    pe unda gândului primim răspunsul.
    Opreşte-o petală, arunc-o pe apa vieţii!

    Fiecare lucru îşi cere timpul lui,
    fiecare vis visul lui,
    fiecare emoţie emoţia ei,
    totul e doar o stare ce curge!

    Dincolo de câmp curge
    un mare fluviu,
    adună multe râuri în drumul lui!

    Nu te teme de vise, nimic nu te poate răni,
    nici gândul, nici cuvântul,
    nici raza de soare
    ce trece prin oglinzile timpului!
    Mâine e prea departe…

    Dincolo de garduri, împrăştiată
    de aripa vântului, fiecare petală e vie.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5