Lecţia reprezintă un proces complex, de durată, pe parcursul căruia cei doi actanţi, profesorul şi elevul, colaborează în vederea realizării obiectivelor stabilite. Scopul principal al lecţiei, indiferent de materie, este educarea tinerei generaţii, beneficiar al actului educaţional. Conceptul de educaţie a primit, de-a lungul timpului, mai multe sensuri. Etimologic, termenul este derivat din două verbe latineşti: „1. educo, educare („a alimenta, a îngriji, a creşte”, acţiunea vizând atât fiinţa umană, cât şi creştera animalelor sau cultivarea plantelor)  şi 2. educo, educere („ a duce, a conduce, a scoate”)” (Constantin Cucoş (coord.) , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, ed. a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi, , 2009, p. 105).
În cadrul lecţiei de Limba şi literatura română, pentru atingerea obiectivelor operaţionale şi pentru realizarea procesului de educație, cadrul didactic creionează un parcurs optim identificând o suită de metode şi mijloace.

Metoda este definită în lucrarea Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, coordonată de Constantin Cucoş, drept „drum sau cale de urmat în activitatea comună a educatorului şi a educaţilor, pentru îndeplinirea scopurilor învăţământului, adică pentru informarea şi formarea educaţilor”(idem, p 343).

Aceste metode pot fi grupate în metode tradiţionale de învăţământ, precum exerciţiul oral şi scris, prelegerea sau lucrul cu manualul şi în metode moderne precum brainstorming, horoscopul, scaunul autorului, pălăriilr gânditoare, frisco.  (…). Lectură completă la : https://edict.ro/traditional-si-modern-in-lectia-de-limba-si-literatura-romana/