Traversând un mare ocean
 
Autor, Dumitru Ivan
 

 Scriind volumul „Vâslaş în luntrea vieţii”, domnul Vasile Fetescu porneşte, mărturisit, spre realizarea unui op memorialistic, apreciind, din capul locului, că „este o încercare curajoasă şi riscantă pentru că nu poţi să prevezi cum vor primi cititorii oferta ta, în ce măsură vor aproba sau nu demersul tău, dacă îi va interesa sau nu.”
     

Aşa cum  îl reprezintă şi celelalte scrieri ale sale şi aşa cum este cunoscut în cadrul învăţământului preuniversitar şi universitar ieşean, îndeosebi, Vasile Fetescu este exponentul legitim al şcolii care a pregătit zeci de promoţii de dascăli, al căror aport în formarea tinerelor generaţii este cunoscut şi recunoscut.
     

Însăşi devenirea sa ca pedagog – mai întâi elev la renumita Şcoală Normală „Alexandru Vlahuţă” din Şendricenii Dorohoiului şi apoi desăvârşirea, prin continuarea studiilor în învăţământul superior şi, evident, practica pedagogică în care s-a afirmat de-a lungul anilor, ca profesor şi ca director al Liceului Pedagogic „Vasile Lupu”, din Iaşi – ne dă dimensiunile şi disponibilităţile autorului de a trata problemele de instrucţie şi educaţie de pe poziţia militantă a omului niciodată mulţumit de cât a făcut şi căutând mereu mai multe căi şi modalităţi de a se exprima, de a se implica şi de a rezolva cazurile pe care viaţa i le-a pus în faţă.
     

Traversarea acestui „ocean” (ca să rămânem în terminologia marinărească propusă de autor), ca vâslaş în luntrea nevoită să înfrunte vânturi, valuri şi chiar furtuni, autorul a făcut-o având ca stea polară interesul învăţământului, înţelegerea nevoii de a pregăti dascăli pasionaţi de această nobilă profesie. În acest lung periplu au existat şi împliniri, şi nemulţumiri, dar „vâslaşul” nu şi-a îndoit coloana vertebrală, ceea ce mărturiseşte în paginile cărţii demonstrând din plin puterea convingerilor sale, tăria de caracter, lucru subliniat şi când se referă la atmosfera din şcoala în care a muncit: „Această atitudine a fost apreciată de către colegii cu o etică profesională bine însuşită şi de către elevi. O şcoală bine organizată şi condusă, în care toată lumea (profesori, elevi, personal) ştie exact ce are de făcut şi îşi face datoria, funcţionează cu precizia unui mecanism bine reglat.”
     

Un merit al „vâslaşului” aflat în preajma ţărmului este acela că prin scrierile sale profesorul Vasile Fetescu a pus la îndemâna celor avizaţi şi a celor interesaţi cunoştinţele sale din domeniu, părerile sale, fructele experienţei sale de o viaţă. Preocupări pedagogice, Flori târzii, Parfum de spini, Educator adevărat, Toamnă în Copou, Lumina educaţiei, ca şi prezenta, cuprind studii şi cercetări pedagogice, proză scurtă, poezii şi panseuri – toate focalizând procesul instructiv-educativ, constituind nu numai o prezentare a unui important bagaj de cunoştinţe în domeniu, de către un intelectual de excepţie, dar şi o bună documentare, un sprijin în formarea celor chemaţi să ducă mai departe făclia luminării celor mai mici şcolari. De altfel, prin semnalele editoriale şi prin aprecierile la lansare de carte cuprinse în alte pagini ale volumului, scrierile autorului primesc cuvenitele aprecieri şi, citindu-le, mi-am dat seama că o bibliografie recomandată slujitorilor şcolii trebuie, neapărat, să conţină şi scrieri ale profesorului Vasile Fetescu. Cândva, fiind puşi în poziţia de a ne autoaprecia, vom putea să ne mândrim cu gândirea, acţiunea practică şi experienţa unor pedagogi de elită, între care Vasile Fetescu îşi are locul său.
     

Nu vreau să închei înainte de a sublinia că mesajul cărţii „Vâslaş în luntrea vieţii” este clar, exprimat într-o aleasă limbă literară, calităţi subliniate de altfel de către toţi cei care au făcut referiri la volumele publicate de Vasile Fetescu.