Magdalena BĂDĂRĂU VICOLEANU
Trecut-au anii
Trecut-au anii prin al meu suflet
dar vor să mai fie tineri ca odinioară,
să râdă, plângă și ofteze, cu acel sunet
lin și frumos ca cel de vioară.
Trecut-au anii prin a ochiului clipire,
simțind a lui bătaie neînfricată
și mi-au lăsat în suflet prețuire
pentru că sunt prin ce am fost odată.
Trecut-au anii încrezători în acel, poate.
Acela, mincinos, ce mai greșește,
să mă oblige să le fac pe toate,
să văd dacă viața mă mai prețuiește.
Trecut-au anii prin orice îndrăzneață faptă,
gest sau lacrimă, greșeală și suspine.
Au coborât, urcat, s-au așezat pe-o treaptă
în liniște, alături… lângă mine.
Trecut-au anii, abia de s-au oprit
să-mi ia cu ei visele îndrăznețe
căci am sperat ani, și negreșit…
mai sper încă ș-acum la bătrânețe.
Trecut-au anii și n-a fost chiar o joacă,
ei mi-se oglindesc aievea dimineața,
se așează printre riduri și provoacă,
chiar și oglinzii i se înroșește fața.
Trecut-au anii înspre nemurire
cu staționări poate prea pasagere,
mi-au dat speranțe, vise și suspine
și așteptări prin stații efemere.
Similare