ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Alin DĂROI
Cenaclul DinOgor

Tu – copilă

Sunt împăcat cu mine chiar de am multe regrete

Încep să zâmbesc spărgându-mi capu’ de perete,

Prea multe secrete și mai multe promisiuni

Când le judecai pe altele spunând că suntem buni.

Nu mai am motive să mai sper la deșteptare

Ești plecată departe mi-ar trebui uitare…

Mușcătura ta – venin sorbit în picuri,

M-am intoxicat și ma mințeam că sunt nimicuri.

Ficatul mă doare, de la stomac îmi este rau,

Văd toate femeile și toate au chipul tau…

Nu am aroganță, dar știi că-s un om bun

Plămani-s pergamentul pe care scriu cu tutun.

Trecutul e departe, toți îmi spun despre uitare

Să dau drumul amintirilor pe-o agitata mare,

Să le las să se ducă, să se piardă-n depărtare

Pun țigara-n gura și-o trag dintr-o suflare.

Uite-așa mă macin distrugându-mi viața

Nu mai am speranța și totuși am speranță

Ignorantă, poate cu anii o să-ți treacă

Învățând și tu ce-nseamnă când toți pleacă.

Dar acum însă ești copiliță printre nori

Speri la o viață luminoasă, încununată de flori,

Trec fiori, sudori reci, senzație de greață

Când privesc în gol am amintirile-n față.

Promisiunile tale, doar în vise au mai fost

Ai jonglat cu sentimente, avea vreun rost?

Te-ai jucat prostește cu lucruri serioase,

Eu te-am iubit copilă ce astăzi nu-ți mai pasă!