Mărioara NEDEA

ULTIMA INSTANŢĂ

Oasele noastre de plumb, se-nconvoaie.
Cădem răpuşi pe ruguri argintii
de-omături ireale şi de ploaie
ce a-necat azi noapte, doi scatii.
Ne numărăm conjunctele vitralii
din reci vertebre zăngănind dactili.
Şi-ngenunchem avid printre cetanii
de-asceţi răniţi de cupidoni agili.
Şi vine-o noapte când, la lumânare,
Ne dezbrăcăm de gânduri şi de piei.
Iar rugăciunea noastră-i o chemare
Şi –n tine, risipită mă mai vrei.
Atât de frig e-n epiderma-ţi udă!
Mă tem că o să-ngheţ ca o restanţă.
Şi fluturele alb din crisalidă,
Te va cita în ultimă…instanţă.