Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Ultima notă

    Ultima notă
    10.8.2022

    Ultima notă din cântecul meu
    E vocea ta.
    Ultimul cuvânt, mereu,
    E tot al tău.
    Ultima silabă a ultimei
    Poezii
    Scrise doar pentru tine,
    Doar ție
    Îți va aparține. Greul vine
    Și cu el
    Se spulberă-n jur totul,
    Așa cum
    Mistuie focul dorul
    Pe care
    Nu ni-l vom mai purta niciodată.
    Din ruine
    Vom făuri sau nimici vise
    Ce au fost
    Sau nu au fost niciodată scrise,
    Dar poate
    Că nu se vor împlini vreodată.
    Să îmi cânți
    Pe silabe numele meu, dar nu-i
    Timp sau loc
    Pe portativ de doina ,,nimănui”.
    În inima
    Ta, de asemenea n-am găsit loc
    De mine,
    Dar am găsit în schimb goluri. Deloc
    N-am reușit
    Cu-ntreaga orchestră să le umplu.
    Poate cu
    Pământ s-ar umple de tot. Mai simplu
    Cred că ne-ar fi.
    Filele din calendar s-au tot rupt
    Iar și iar.
    Poate nimic nu ne-ar fi întrerupt,
    Însă noi
    Am distrus cu orgoliile noastre
    Ce s-a putut
    Face praf. Mi-am dorit, printre astre
    Cu tine
    Să călătoresc. Să visăm un vis
    Ferice,
    Să ne facem din cioburi paradis,
    Să modelăm
    Din lut și praf de stele
    Notele
    Ce nu le-am putut cânta. Pe ele
    Le-om scrie
    Pe portativ citeț. Le vom picta
    Cât mai frumos.
    Când iubirea va dicta
    Tăcerea,
    Nu va mai fi nevoie de nimic.
    Nici de note,
    Ritm sau timpul anemic
    De puțin
    Și de necalitativ.
    Ți-am ridicat
    Mereu la superlativ
    Defectele,
    Dar și părtile bune.
    Nu a fost
    Nimic potrivit ori pe placul meu
    Niciodată.
    Așa cum privești un zmeu
    Cum zboară
    Și tot zboară, părtile comune
    De defecte
    Și părți bune le-am privit
    În timp ce
    Alcătuiam note și m-am oprit
    Din crearea
    Infinitului pentru
    ,,Lumea noastră”,
    Care, se pare că n-a devenit
    Vreodată
    ,,A noastră”, căci, în centru
    N-a șezut
    Pe piedestal iubirea. Ai venit
    Cu ale
    Tale, eu -la fel- cu ale mele,
    Și a rămas
    Fiecare doar cu ale sale.
    Poate doar
    Și-a lăsat fiecare urmele
    În sufletul
    Celuilalt. Clipele abisale
    Au părut.
    O veșnicie am crezut că pot
    Să dureze.
    Acum, as spune că e un complot
    La care
    Am participat amândoi cu drag;
    Fiecare
    Avându-și partea sa. Nu mă sustrag
    De la vină,
    Ci mi-o asum pe deplin.
    Vom avea
    Amândoi sângele făcut venin,
    Iar notele
    Inimilor noastre vor fi la fel
    Ca noi.
    Deși portativul nu mai este
    Ca atunci
    Când fredonam aceeași
    Melodie
    Și părți din poveste
    S-au pierdut
    Totuși, sper că au rămas aceleași
    Note.
    Deși departe îți e sufletu’
    -Tot timpul-
    Pentru mine, ultima notă tu

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5