Ultima notă din cântecul meu
E vocea ta.
Ultimul cuvânt, mereu,
E tot al tău.
Ultima silabă a ultimei
Poezii
Scrise doar pentru tine,
Doar ție
Îți va aparține. Greul vine
Și cu el
Se spulberă-n jur totul,
Așa cum
Mistuie focul dorul
Pe care
Nu ni-l vom mai purta niciodată.
Din ruine
Vom făuri sau nimici vise
Ce au fost
Sau nu au fost niciodată scrise,
Dar poate
Că nu se vor împlini vreodată.
Să îmi cânți
Pe silabe numele meu, dar nu-i
Timp sau loc
Pe portativ de doina ,,nimănui”.
În inima
Ta, de asemenea n-am găsit loc
De mine,
Dar am găsit în schimb goluri. Deloc
N-am reușit
Cu-ntreaga orchestră să le umplu.
Poate cu
Pământ s-ar umple de tot. Mai simplu
Cred că ne-ar fi.
Filele din calendar s-au tot rupt
Iar și iar.
Poate nimic nu ne-ar fi întrerupt,
Însă noi
Am distrus cu orgoliile noastre
Ce s-a putut
Face praf. Mi-am dorit, printre astre
Cu tine
Să călătoresc. Să visăm un vis
Ferice,
Să ne facem din cioburi paradis,
Să modelăm
Din lut și praf de stele
Notele
Ce nu le-am putut cânta. Pe ele
Le-om scrie
Pe portativ citeț. Le vom picta
Cât mai frumos.
Când iubirea va dicta
Tăcerea,
Nu va mai fi nevoie de nimic.
Nici de note,
Ritm sau timpul anemic
De puțin
Și de necalitativ.
Ți-am ridicat
Mereu la superlativ
Defectele,
Dar și părtile bune.
Nu a fost
Nimic potrivit ori pe placul meu
Niciodată.
Așa cum privești un zmeu
Cum zboară
Și tot zboară, părtile comune
De defecte
Și părți bune le-am privit
În timp ce
Alcătuiam note și m-am oprit
Din crearea
Infinitului pentru
,,Lumea noastră”,
Care, se pare că n-a devenit
Vreodată
,,A noastră”, căci, în centru
N-a șezut
Pe piedestal iubirea. Ai venit
Cu ale
Tale, eu -la fel- cu ale mele,
Și a rămas
Fiecare doar cu ale sale.
Poate doar
Și-a lăsat fiecare urmele
În sufletul
Celuilalt. Clipele abisale
Au părut.
O veșnicie am crezut că pot
Să dureze.
Acum, as spune că e un complot
La care
Am participat amândoi cu drag;
Fiecare
Avându-și partea sa. Nu mă sustrag
De la vină,
Ci mi-o asum pe deplin.
Vom avea
Amândoi sângele făcut venin,
Iar notele
Inimilor noastre vor fi la fel
Ca noi.
Deși portativul nu mai este
Ca atunci
Când fredonam aceeași
Melodie
Și părți din poveste
S-au pierdut
Totuși, sper că au rămas aceleași
Note.
Deși departe îți e sufletu’
-Tot timpul-
Pentru mine, ultima notă tu
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania