„Nu va rămâne piatră peste piatră!”… Am râs de el, de vorba lui smintită. „Torenţi de foc v-ajung, gust de pirită!”… Ce născociri în gura lui ce latră.
„Furtuni se nasc în iarba necosită!”… L-am biciuit în vuietul de şatră. „Striviţi veţi fi, zdrobită orice vatră!”… În urmă las făptura lui pierită.
Trăiesc la fel, în fadă răvăşire, În zbaterea de-a fi pentru a fi, În necurmata, dulcea amăgire
Că încă-s viu, că încă pot trăi. Nepăsător, alung o prevestire. Astfel devin o umbră într-o zi.