Urnesc păcatul nopții ce mă doare
Și nu știu altul fără, cu așa culoare
Mai fac un pas, lumină sau vâltoare
Oprit de glas, tăcerea urlă chemătoare

De ce doar eu, când toată lumea moare
De ce doar tu, când din frumos se pare
Că pierd cuvântul ce-n suflet lunecase
Calcând pe pământ, visele-mi fug atrase

Mai vreau ceva, din totul sau nimic
Aici pe undeva, ca uriaș sau încă mic
M-ascund ieșind pe urme de picioare
Sărut intrând ce arde încă din izvoare

Să mă refuzi din începuturi clare
Să mă confuzi ca simplă ușurare
Te văd râzând în forme luminoase
Apoi plângând, prezentul se descoase

Emoții rătăcesc în fragede rânduri
Iar să iubesc din șchioapele gânduri
Și-mi văd păcatul vieții trecătoare
Umbrit de hatul din data viitoare