ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 12 Iun. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 12 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE
Pamflet
Televiziunile mănâncă rahat, nu există niciun ”război total” între președintele Kalus și PSD. Există doar un concurs de flatulații între Kalus și Ragnea. Partidele reprezentate de cei doi au deja căzut într-un ridocol istoric de proporții. Kalus are o rigiditate de mort viu. Celălalt, Ragnea, pare un vierme care vrea să intre cu orice preț în sicriu, peste mortul zilei, vorba maestrului Radu Banciu. Pentru Kalus pălăria e prea mare, devine caraghios și infatuat când are impresia că are imnul de stat la butonieră, la cravata cu gât și la nasturii costumului aplecat de la sine spre o modă intraductibilă. Celălalt, Ragnea, a devenit un fel de prost național. Se bâlbâie mai rău decât primul, are o privire de sondă care a greșit locul prospecțiunii, se teme de pușcărie de parcă ar intra de unde a ieșit când s-a născut. Asta e problemea acută a țării, acești inși trebuie să-și ia tălpășița, să se ducă după canoistul Băsescu. Niște țațe, care, în loc să păstorească poporul, se scuipă între ele mai ceva ca la marginea șanțului. Ragnea are față de decojitor de semințe de floarea-soarelui. Kalus nu le consumă decât decojite. Nu am văzut lene istorică mai mare ca la acest elefant de manual. Dacă cei doi vor lua urmele lui Băsescu, Iliescu, Constantinescu, Vonta Pictor și alții din mușuroiului politic actual, țara ar putea să respire ecologic. De ce nu pleacă niciunul dintre ei din politică, de la ușa acestei măcelării canibale, unde, zilnic, sunt mâncați, cu oase cu tot, tot felul de oameni de rând? Mă uit și ascult toate posturile de televiziune. Mă documentez de la ”surse”. Nu mă încurc în sârma lor ghimpată, manipulatorie. Inși precum cei de la A 3 sau de la RomTV, sunt niște excrecențe publicistice cum nu prea există pe planetă. Un nucleu dur, de ștoarfe și ștrumfi care, în vremuri normale, trebuiau să fie la pușcărie corecțională. Nu poți vorbi în numele unui popor, nu poți manipula minți oarecum inocente pentru câțiva gologani în plus față de oamenii care își câștiga salariile ca și cum ar lucra într-o mină de cărbuni pe planeta Marte. Țara e sub asediu inclusiv mediatic. Bag seamă tristă că nu ne prea mai leagă nimic de ”instutuțiile europene”, decât niște cumetrii secrete. Toți funcționarii de dincolo de Rovine își dau cu părerea despre cum trebuie să trăim. Din păcate, imediat după bâzâiala din 1989, patriotismul a fost confiscat, ca și cum ar fi fost spartă banca de memorie a poporului român. Am rămas în chiloții tricolorați ai unei țări înstelate de colo până dincolo, de la răsărit până la apus/apud orientul miștociu. Din când în când, dau peste mesaje cu adevărat patriotice, multe venind dinspre un patriot în clar, Ilie Marian, care, cu consecvență, îmi trimite articole semnate de Ion Coja, un mare, poate ultimul patriot român în viață. De-asta le zic liderilor/lindeni de conducere Kalus și Ragnea: plecați. Suntem sătui de că…ți.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania