Un dicţionar al  personalităţilor botoşănene [1817 – 2013], scriitori şi publicişti,   realizat de Silvia Lazarovici

            D-na Silvia Lazarovici, fost cadru didactic în învăţământul gimnazial (1974 – 1978) şi, ulterior, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani (1978 – 2010),  a „recidivat” istoriografic (în sensul pozitiv şi benefic al expresiei!) redactând şi publicând Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic [1817 – 2013], Editura Agata, Botoşani, mai 2013, 503 p., după ce, în 2000, a oferit cititorilor şi specialiştilor Dicţionarul scriitorilor botoşăneni [1945 – 2000], Editura Geea, Botoşani. Trebuie amintit şi efortul d-lui Ion Istrate, bazat pe patriotism, înţelegere, curaj editorial şi bani investiţi, depus pentru tipărirea acestei consistente monografii istorico-literare, într-o vreme în care astfel de masive contribuţii livreşti stârnesc teamă, frică şi neangajare financiară – editorială, dacă nu există deja sponsori binevoitori…

Lucrarea cuprinde: Prefaţă (Silvia Lazarovici – „Scriitori şi publicişti botoşăneni. Dicţionar biobibliografic”, un ancoraj al memoriei literare botoşănene), semnată de Ion Istrate (pp. 5 – 7), Dicţionar biobibliografic propriu-zis al autorilor (pp. 9 – 492), şi Reviste culturale botoşănene din perioada actuală (pp. 493 – 503). În Prefaţă, d-l director al  Editurii Agata, Botoşani, Ion Istrate, a trasat coordonatele profesionale, literare şi scriitoriceşti ale carierei d-nei Silvia Lazarovici, de la absolvirea Facultăţii de Filologie, Secţia Limba şi Literatura Română, a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Iaşi (în 1974) şi până astăzi. De asemenea, a concluzionat că în monografia sa, autoarea a valorificat „zestrea literară a ţinuturilor Botoşanilor”, a realizat un solid „ancoraj al memoriei literare botoşănene pe un tetrapod al viitorului, ca un mijloc de afirmare a conştiinţei sociale şi a identităţii noastre”,  a făurit „o simbioză om-carte, o muncă de decenii printre cărţi, despre cărţi şi autorii lor”. Contribuţia prezentată în aceste rânduri „este, înainte de toate, o operă de patrimoniu, o remarcabilă execuţie ştiinţifică”, care generează „cristalizarea memoriei scrisului botoşănean” (pp. 5 – 7).

            Dicţionarul biobibliografic propriu-zis al autorilor cuprinde fişele / medalioanele / firidele a 270 de personalităţi din ultimele două secole, care au avut legătură cu zona Botoşani: 1. născute, crescute, educate şi cu activităţi diverse la Botoşani / Dorohoi / Săveni / Darabani şi / sau în regiunile învecinate („localnicii” sau „autohtonii”); 2. născute, crescute, educate în zonă, apoi cu activităţi desfăşurate în alte regiuni ale României sau în alte ţări ale continentului / lumii („emigranţii”); 3. născute, crescute, educate în alte regiuni ale ţării şi venite în zona Botoşani să desfăşoare diferite categorii de activităţi, o anumită perioadă sau toată viaţa („imigranţii”). Aplicând în continuare, pentru o statistică relativă, criteriile sociologice enumerate şi definite sumar anterior, 74 de scriitori sunt „localnici” sau „autohtoni” (27, 4 %), 138 de literaţi sunt „emigranţi” (51, 1 %) iar 58 de autori sunt „imigranţi” (21, 5 %). Continuând, 212 scriitori şi publicişti (78, 5 %, adică 4 din 5 autori) s-au născut în zona Botoşani, activând ulterior pa plaiurile natale sau în alte regiuni ale României, în alte ţări ale Europei sau ale lumii. Mai pot adăuga şi alte elemente de statistică: verificând cuprinsul, am constatat că la litera A au fost incluşi 15 autori, la B: 27, la C: 34, la D: 13, la E: 3, la F: 5, la G: 11, la H: 8, la I: 16, la J: 3, la L: 15, la M: 28, la N: 4, la O: 5, la P: 24, la R: 10, la S: 17, la Ş: 3, la T: 8, la Ţ: 2, la U: 2, la V:  15, iar la Z: 2 (pp. 9 – 492).  Dintre cei 270 de autori incluşi în prezentul  Dicţionar biobibliografic, 223 au fost / sunt bărbaţi (82, 6 %), iar 47  au fost / sunt femei  (17, 4 %) – (un raport rotunjit de 4 : 1).

Fişa / medalionul / firida de prezentare a fiecărui autor inclus în Dicţionarul  biobibliografic are următoarea structură de expunere: 1. Fotografie, repere biografice, profesionale, volume colective / antologii în care au fost incluse creaţiile autorului; 2. Opera autorului: publicaţii: articole, studii, cărţi; 3. Referinţe bibliografice, în: periodice de specialitate, volume colective / antologii, lucrări de critică şi istorie literară, sinteze / monografii de istorie şi critică literară, dicţionare, enciclopedii, culegeri tematice etc. Întinderea tipografică şi consistenţa informaţională a unei fişe de prezentare depind de mulţi factori: informaţiile pe care le deţine autoarea despre respectivul scriitor / publicist; profilul, cantitatea şi calitatea operei acestuia; intensitatea influenţei operei literatului în epocă / domeniul creativ respectiv; raportul dintre contribuţiile publicate / manuscrisele „de sertar”; referinţe bibliografice existente etc. De exemplu, Fişa Mihai Eminescu are  25 de pagini (pp. 166 – 190); Fişa Nicolae Iorga – 12 pagini (pp. 251 – 262). La polul opus, fişele „modeste” au jumătate / trei sferturi de pagină… Nu dau nume…

Capitolul referitor la Reviste culturale botoşănene din perioada actuală (pp. 493 – 503) include 11 titluri de periodice culturale – literare apărute în zona Botoşani începând cu 1983, cu o prezentare generală a fiecăruia: Absolut Cultural (din 2010); Caietele Teatrului „Eminescu” (serie nouă, din ianuarie 2009); Colloquium (din septembrie 1997); Forum Cultural (din mai 2001); Hyperion (din ianuarie 1983); Intertext (din decembrie 1998); Junimea Moldovei de Nord (serie nouă, din 1999); Jurnalul Literar (din august 2005); Luceafărul (din ianuarie 2009); Studii Eminescologice (din 1999); Ţara de Sus (din 2005). Din unele titluri au apărut doar câteva numere tipărite, altele au o cadenţă editorială impresionantă (Studii Eminescologice, Hyperion, Luceafărul, Forum Cultural).

            Dicţionarul biobibliografic [1817 – 2013], realizat cu răbdare şi acribie de către d-na Silvia Lazarovici este o importantă contribuţie la: istoria literaturii române, poezie şi proză, post 1850; istoria jurnalismului românesc, post 1870; istoria literaturii şi jurnalisticii în zona Botoşani, după 1880; istoria revistelor culturale botoşănene după 1980. Cartea d-nei Silvia Lazarovici este un dicţionar în mişcare, actualizabil şi completabil periodic, cu ediţii sau fascicole succesive, la 5 – 10 ani. Monografia – dicţionar a d-nei Silvia Lazarovici este un exemplu de bună practică, care ar trebui însuşit şi aplicat în fiecare judeţ / zonă, acolo unde nu există deja astfel de contribuţii de istorie locală literaro – ziaristică. Mai pot afirma că Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2013] al zonei Botoşani completează informaţional dicţionarele academice tematice apărute la nivel naţional, în ultimele decenii.

Dar Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2013] al d-nei Silvia Lazarovici este completabil şi pe plan conceptual. De exemplu, cartea nu are un Cuvânt-înainte al autoarei, în care să prezinte: concepţia, obiectivele şi aşteptările care au stat la originea lucrării; criteriile se selecţie / ne-selecţie geografice, istorice, valorice etc. ale autorilor; intenţii / planuri  de viitor  pentru actualizarea şi completarea materialului deja publicat; extinderea orizontului cronologic către a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi primele decenii ale veacului al XIX-lea. De asemenea, lipsesc Concluziile / Post-faţa cărţii, în care autoarea să fi adunat câteva observaţii asupra evoluţiei fenomenului literar – jurnalistic din zona Botoşani în ultimele două secole. Era foarte necesar şi potrivit un rezumat într-o limbă de circulaţie internaţională, pentru o mai eficientă difuzare a cărţii peste hotare, inclusiv în rândul Diasporei româneşti de pe diverse meleaguri străine. Ştiu bine că Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” din Botoşani are schimburi de carte cu diferite instituţii similare de peste hotare. Pe lângă anuarul său Studii Eminescologice, vol. I – XV, 1998 – 2013, Biblioteca poate oferi, la schimb, şi cartea d-nei Silvia Lazarovici, fosta angajată dar şi actuala colaboratoare a instituţiei.

Trecem cu vederea câteva greşeli de tehnoredactare, cauzate de imensitatea materialului,  graba de a tipări şi a lansa cartea până la 15 iunie 2013. Totuşi, nu pot ignora greşeala de la p. 251, unde se menţionează că Iorga Nicolae s-a născut la 17 ian[uarie] 1871! Corect: 5 iunie, stil vechi / 17 iunie 1871, stil nou! De asemenea, semnalizez ne-includerea în Dicţionarul  biobibliografic [1817 – 2013] a unor botoşăneni cu un important rol în dezvoltarea culturală a zonei în perioada interbelică. Poate cel mai important exemplu: Eugen D. Neculau de la Ungureni-Botoşani. Şi exemplele ar putea continua. Dar mă opresc aici, aşteptând cu încredere şi interes ediţia a II-a a cărţii, peste 5 ani!