Vasile POPOVICI
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Un dor smintit
Când mă striveai cu ochii de sireapă nesupusă,
Un dor smintit şi voluntar se aciua în mine;
Ispita şi trădarea nu sălăşluiau în tine,
Iubirea-ţi nenăscută, o comoar’-ascunsă.
Comorile nu sunt comori, de nu-s ascunse,
Săpat adânc sub un gorun şi îngropate;
Comorile nu sunt comori de nu sunt căutate
Şi dezgropate, şi la suprafaţ’-aduse.
Şi te-am săpat, te-am scos pe malul, sus,
Nativă şi stelină, şi ca o poruncă,
Ca demonul-angelic din Valea-adâncă
Ori fée-atică, ce-a coborât din Regulus*
*Cea mai strălucitoare stea
din constelaţia Leul.
Similare