Sângele, se zbate în creier
vreau să vorbesc cu mine
dar, nu știu ce sfat să-mi dau
am întrebări multe
dar nu cunosc încă ordinea lor.
Cum să mă despart de mine
dacă îngerii, mai stau la taifas
au făcut baricadă în corpul meu
dar, nu i-au în seamă întrebările mele…
Cum să-mi las Sufletul… să se despartă de mine
când am trăit amândoi precum liana
pe trunchiul unui copac verde…
cred că a fost o simbioză și o convenție bună
fără prea multe condiții…
un Rinocer aleargă prin mine,
doare adânc, dar nu vreau să fac premoniții…
Știam ce trebuie de făcut, aveam șapte ani de-acasă
îmi stau în față idei și acum,
ce mă fac să renunț la întrebări
dar îmi par stupide
și totuși, cum să-mi las Sufletul
să zboare singur printre aștri
nu pot înțelege,
doar am trăit împreună,
oare trist, voi rămâne în pământ…
Ah ! …am uitat …

atunci voi zbura și eu
după Sufletul meu…
cu întreaga Planetă,
mai, mai, să ajung să văd
ce face Sufletul…
sper să găsească
pe cineva, să-i fie mai bine,
să nu mai sufere atâtea nedreptăți,
să întâlnească Adevărul și Dreptatea,
să scape de zvârcoliri și de ura bolnavă
așa-zișilor prieteni…dintre mine și ei…
Un Rinocer aleargă prin mine,
mă răscolește, să-mi vadă Sufletul fericit…
Oasele mele, nu vor mai purta durerea
nedreptăților, iar carnea nu va mai fi…
Voi crede atunci că, sunt primul vinovat
de tot ce Sufletul a suferit
și Viața mi-a dat,
este un Păcat, că tot ce-am avut am lăsat,
iar el Sufletul, poate încă mai zboară…
Dar, iată vorbesc aievea cu mine,
oare se poate acum să visez…
și sângele se zbate în creier
semn că, îngerii încă mai fac baricadă…
și încă suntem împreună,
Suflet și Eu…
mai mult nu-mi doresc
și nu vreau, pe Rinocer,
în nici un chip, să-l opresc !