Un studiu social : Cine îi ajută pe vârstnicii vulnerabili de Paște? Și nu numai, întotdeauna, „Faptul că ne dă cineva telefon este mare lucru”

Acesta este un articol cu caracter social publicat la 20 aprilie, 2022, de Andeea Ofițeru, care mă duce cu gândul la volumul „Adriana. Cuvinte din iarna vieții. Memorialistică”, de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2014, 300 de pagini, care are ca subiect tocmai vârstnii în general, în special pe cei internați în instituțiile de ocrotire.

„Înainte de Paștele Catolic, mai multe zeci de vârstnici s-au întâlnit la Oradea pentru a participa la încondeierea ouălor, reproducem din Andreea. Apropierea sărbătorilor poate fi un moment fericit pentru întâlnirea familiei, însă poate fi și o perioadă de singurătate pentru persoanele vârstnice care nu au pe nimeni alături.

 Un studiu realizat la nivel național de Fundația „Niciodată Singur” arată că unul din patru vârstnici resimte singurătatea foarte mult, mai ales în perioada sărbătorilor. Zeci de fundații și asociații ajută în această perioadă mii de persoane să petreacă un pic mai bine perioada Paștelui. Aranka are 66 de ani și locuiește singură în Oradea. Are o fată care locuiește la 10 kilometri distanță, în localitatea Sânmartin din județul Harghita. În Oradea, Aranka merge la Asociația Pro Christo ei Ecclesia, partenerul organizației Dorcas Aid România care are programe pentru vârstnici.

Înainte de Paștele Catolic, Aranka a fost la asociație și s-a simțit bine alături de ceilalți oameni care au venit să sărbătorească.„Eu sunt foarte mulțumită că măcar am un loc unde să îmi petrec timpul, mă simt utilă. Totdeauna e binevenit câte un pic de ajutor. Mergem la asociație și facem dulceață, facem prăjituri”.

Pentru ea și alte zeci de persoane din Oradea sărbătorile sunt un moment de apropiere sufletească. „Abia așteptăm ocazia să mergem, pentru că așa ne simțim utili și din cauza asta e bine acolo. Atunci nu simțim durere. Cei de acoșo ne ajută să socializăm și să ne facem prieteni. Tinerii lucrează, mai au ei vreme de noi?”, comentează  Aranka.
Și la Târgu Mureș, persoanele în vîrstă interacționează adesea cu cei tineri cu care fac activități.
Proiectul din Oradea e similar celor din alte 5 județe, unde organizația Dorcas Aid România are proiecte de siguranță socială pentru vârstinici.
„Sprijinim peste 960 de persoane din 6 județe: Vaslui, Botoșani, Mureș, Sălaj, Cluj, Bihor, unde implementăm proiecte prin intermediul partenerilor locali pentru a susține dezvoltarea comunitară”, arată Ioana Lungoci, manager proiect la Dorcas Aid România.

Cluburi de gătit și tricotat

„În preajma sărbătorilor, la Gherla, Zalău, Oradea și Tg. Mureș s-au întâlnit și au făcut activități precum decoratul ouălor de Paște, au făcut pachete pentru ceilalți vârstnici mai vulnerabili care nu se pot deplasa”.Vârstnicii nu sunt sprijiniți numai în apropierea sărbătorilor, ci primesc lunar pachete alimentare și sprijin financiar pentru facturi. În plus, săptămânal merg la cluburi de gătit sau croșetat sau cu alte activități. „Socializează, dar fac și anumite lucruri pe care apoi le vând”, a mai spus Ioana Lungoci.

Cătălin Dinu, director executiv la organizația „Niciodată singur”, arată că un studiu realizat anul trecut la nivel național relevă că unul din patru vârstnici resimte singurătatea într-un mod foarte mare.„Noi avem echipa în București, dar avem voluntari și beneficiari și în Brăila, Constanța, Pitești, Ploiești, Iași și Brașov. Mergem în orașele mari din România, pentru că am văzut că în orașele mari e mult mai pregnantă singurătatea printre oamenii în vârstă”, arată Cătălin Dinu. Acesta spune că bătrânii se simt singuri mai ales de sărbători, de Paște, de Crăciun. „De acest Paște, asigurăm fiecărui vârstnic accesul la o masă de Paște. De exemplu, în București, organizăm o astfel de masă, pe 30 aprilie, pentru 130 de persoane. Cei care au venituri reduse primesc un ajutor material în mâncare sau produse. Colegii mei au fost și în căminele de bătrâni și le-au oferit câte un pachet de Paște”.  Cătălin Dinu argumentează că bătrânii simt lipsa sprijinului comunității, dar simt și lipsa unei comunicări de calitate, mai ales în familiile unde copiii sunt plecați și ei ori stau singuri într-un apartament sau garsonieră.

De la Cătălin Dinu cei interesați pot afla că fundația  pe care o conduce se ocupă în total  de 300 de persoane în vârstă singure și de 550 de vârstnici din căminele de bătrâni. „Fiecărui vârstnic care intră în program i se repartizează un voluntar care poate să aibă orice vârstă și care își alocă 2-3 ore pe săptămână pentru a fi prietenul unui vârstnic. Iar noi, ca organizație, le oferim context ca relația lor să crească. Adică le organizăm ieșiri, buget pentru un spectacol de teatru, cumpărături lunare pentru lucrurile de care are nevoie. Acum reluăm obiceiurile dinainte de pandemie, când sărbătorile le petreceam împreună în jurul unei mese”.

„Faptul că ne dă cineva telefon e mare lucru”

Una dintre beneficiarele programelor este Marlene Dordea, 67 de ani, din București, care croșetează în programul „Fular de la bunica”. Ea are  un băiat de 40 de ani, care o vizitează din când în când în timpul liber.„Eu am fost așa de bucuroasă că am găsit unde să merg. Acum o să ne vedem după Paște. Înainte de pandemie, aveam mai multe întâlniri pentru activități pe care le făceam împreună, pe care o să le reluăm”, a spus Marlene Dordea, care completează că în pandemie a primit ajutor de la voluntarii care i-au adus cumpărături. „Faptul că ne dă cineva telefon și ne întreabă ce facem și cum ne simțim e mare lucru”, mai spune Marlene Dordea.

„Încercăm că mobilizăm persoanele fizice să adopte un bunic”

O altă organizație care ajută vârstnicii este Fundația Crucea Alb-Galbenă  care are în această perioadă  campania „Adoptă un bunic”. Aici „Încercăm să mobilizăm persoanele fizice să „adopte un bunic”. Ceea ce încercăm să facem pe o perioadă mai lungă. Ne dorim ca persoane fizice să ne ajute cu masa de Paște. În prezent, avem 600 de persoane defavorizate în proiectele noastre”, a spus Miruna Dinu, coordonator de proiect la Fundația Crucea Alb-Galbenă.
Aceasta spune că a observat că de Paște oamenii nu s-au mobilizat atât de mult față de Crăciun.

„Noi sperăm ca oamenii să se mobilizeze. De data asta nu am avut atât de multe donații cum au fost de Crăciun. Noi le trimitem donatorilor și poze cu momentul în care alimentele ajung la persoanele pentru care donează”, a spus Miruna Dinu.
O altă fundație care organizează evenimente pentru vârstnici este Fundația Principesa Margareta. Pe lângă programele de zi cu zi, printre care și Telefonul Vârstnicului, în această perioadă, voluntarii duc pachete la domiciliu persoanelor în vârstă. Potrivit datelor de la fundație, în România, sunt 3,7 milioane de vârstnici, iar 47% se confruntă cu un profund sentiment de inutilitate provocat de pierderea rolului social, mulți dintre ei trăiesc singuri și nu mai au pe nimeni care să-i ajute.

Fundația Principesa Margareta a dizolvat programul Telefonul Vârstnicului prin care ajută persoanele aflate în nevoie.
Un studiu privind singurătatea persoanelor vârstnice din România realizat în perioada noiembrie – decembrie 2021, la cererea Asociației Niciodată Singur arată că 1 din 10 bătrâni nu are pe nimeni. Studiul a fost făcut pe un eșantion de 501 persoane, bărbați și femei, cu vârsta între 65-85 de ani, din mediul urban și rural.

Lipsa socializării, spune Andreea Ofițeru, face ca, 1 din 10 bătrâni nu are pe nimeni cu care să schimbe o vorbă bună sau pe care să se poată baza la nevoie  ; 7% nu au o persoană apropiată căreia să-i ceară ajutor la nevoie ;9% nu au nicio persoană cu care să vorbească despre lucrurile personale ; 27% socializează cu maxim 5 persoane într-o lună.

Cum arată rutina singurătății?

• 63,9% se rezumă doar la activități în interiorul casei, fac curățenie sau gătesc.
• 43% ies la plimbare în jurul casei sau în parc ;
• 33% se uită la televizor ; 27% fac activități în afara casei, grădinăresc sau au alte hobbyuri.

               Ce înseamnă în concret viața persoanelor singure într-o colectivitate am arătat în cartea citată, „Adriana. Cuvinte din iarna vieții. Memorialistică” din care ne propunem să publicăm, pas cu pas, fragmente din  ea, convingându-vă de cele susținute de Andreea dar și de Adriana  Andreiaș-Micu, prin cartea scrisă de noi, Ion N. Oprea și prof, Ana Dumitrescu, Iași, împlinind Mottoul volumului :„Deosebit respect personalității Doamnei Adriana Andreiaș-Micu – șapte ani de când e îngropată –  pentru memoria și perseverenta sa străduință de a ne trimite gânduri și fapte din unele amintiri adunate până la vârsta de 94 ani. Cu considerație și…”

Ion N. Oprea, Iași, 6 mai 2022.