Premiat la multe concursuri  naţionale de epigrame,  Grigore Cotul ,,este în plină progresie … literară’’, spun colegii lui măiereni. Aprecierea lor se referă la relaţia dintre profesiunea pe care o exercită în calitate de profesor de matematică, de  modelator al gândirii elevilor  şi cea de epigramist în plină afirmare. Termenii matematici converg în cazul epigramei sale cu poanta acesteia.  Autoironia este vizibilă  încă de la început : ,,Sunt resemnat, da-s foarte trist,/Că m-am convins de-a lungul vremii :/Puteam s-ajung epigramist,/ De nu primeam atrâtea premii’’. Până la această dată are patru volume publicate : ,,Optimistul resemnat’’, Iași, (2017); ,,Ironii homeopatice’’, Iași, (2019); ,,Registru de intenții’’, Iași, (2021) şi  ,,Dureri de ..cot’’,   (Bistriţa)  2022.  Prin aceste cărţi, Grigore Cotul face oficiul meritoriu de a ,,înveseli’’ şi de a da mult râvnita satisfacţie oamenilor prin tratarea cu mare haz a unor teme ce exprimă motive de nemulţumire. Cu un umor senin şi de o prospeţime surprinzătoare, autorul creează tipuri de oameni din diferite domenii sociale pe care îi fixează cu acul spiritului său ascuţit. Titlul volumului ,,Dureri de ..cot’’, apărut la Editura ,,George Coşbuc’’se află în strânsă legătură şi cu numele autorului, dar mai ales cu sintagma ,,mă doare-n cot’’, pentru care nu este greu să-i găsim înţelesul. ,,Numai că, Grigore Cotul este departe de a fi genul de om pe care-l doare-n cot de ceea ce se întâmplă în lumea ciudată în care trăim şi în care durerile apar accelerat şi se accentuează zi de zi’’ (Petru-Ioan Gârda). Nu pot fi omise nici expresiile : ,, a-şi băga mâna până la coate’’ sau ,, a da din coate’’, ori mai concret ,,Cotul cu fum’’, o locaţie năsăudeană despre care spune cu acelaşi umor : ,, Un loc al celor fericiţi,/ Din care, dintre cei intraţi,/ Câţiva intrau căsătoriţi…/ Majoritatea… divorţaţi’’. Epigramele lui Grigore Cotul sunt nişte perle moraliste, atât prin formă, cât şi prin conţinut ce contribuie la îndreptarea, la corectarea moravurilor tuturor membrilor societăţii noastre bolnăvicioase. Prima parte a volumului cuprinde aproape două sute de epigrame care satirizează defecte omeneşti, critică iresponsabilitatea guvernanţilor, ironizează prostia şi ignoranţa, scoate în evidenţă paradoxurile vieţii, deziluziile, deznădejdile, infidelităţile,  nedumeririle, şi nu în ultimul rând monstruosul covid  sau mult discutata temă despre soacră :  ,,La această adunare,/ Cred că virusul Covid/ Are şansa cea mai mare/ Să se bage în partid’’ ;  ,,Deşi ploua necontenit,/ Natura nu ne-a pedepsit,/ Că soacră-mea din bătătură,/ S-a dus cu prima viitură’’

            Dacă în prima parte a volumului domină umoristicul ca modalitate comică, în partea a doua a cărţii, intitulată ,,Tematice’’ domină ironicul.  Grigore Cotul este un creator fertil, sobru şi informat care cunoaşte rostul, puterea şi eficacitatea cuvântului. El spune râzând Adevărul şi este puternic ancorat în realitate. Are 57 de teme şi din fiecare epigramă ţâşneşte un zâmbet imprevizibil.  Pentru tema Smiling City (Gura Humorului ) mi se pare reprezentativă epigrama ,,Oraşul zâmbitor’’ :  ,,Atunci când urbea s-a zidit,/ Spre-ai fi zâmbet semnătura,/Eu cred că Domnul s-a gândit,/ Humorului să-i pună gura’’. Tot de Humor se leagă şi epigrama ,,Itinerar’’ din tema ,,Relaxare’’ : ,, În august vreau să merg la hram,/ La mănăstirea din Humor,/ Şi văd că altă cale n-am,/ Decât să intr-un … Gura lor’’. La tema ,,Covasna balneară’’ ( Expunere risc ) protagonistul  trăieşte un moment de satisfacţie, chiar dacă declară că nu va mai merge acolo : „Eu la Covasna nu mai vin, / Că am trecut prin clipe grele: / Am stat aproape de-un bazin, / Dar nu de al nevestei mele.”);  Perioada pandemiei este măiestrit cuprinsă în jocul cuvintelor : – Asistenta se pricepe: / Ia seringa şi pe loc / Simte-o poftă să mă-nţepe… / (Sentimentu-i reciproc.); – „Ac, seringă, înţepat – / Nu mi-au provocat sechele / Ca atunci când mi-a intrat / Asistenta… pe sub piele.”;  ( Efect secundar ) . Faţă de alţi creatori de epigrame, Grigore Cotul pune situaţiile comice pe seama lui, vorbind adesea la persoana întâi, dar râde şi de alţii.Titlurile sunt foarte bine alese şi în strânsă concordanţă cu conţinutul. Foloseşte cu precădere verbul la toate timpurile şi formele sale, dându-i valenţe stilistice. Grigore Cotul este un fin observator al fenomenului social, are putere de analiză şi sinteză, spontaneitate şi îndemânare prozodică. Există în epigramele lui o muzicalitate aparte, o uşurinţă de a le memora. Nu numai rima e perfectă, ci şi miezul lor, adevărul, pe care toţi îl întâlnim, dar nu-l băgăm în seamă. Poanta vine din senin se lipeşte de conţinut, creând o surpriză plăcută şi o bucurie care te îndeamnă să treci de la o epigramă la alta. În capitolul ,,EpigRebus’’, autorul încearcă să dea definiţii rebusiste. Cartea se încheie cu  un buchet de poezii  cu formă fixă, deosebit de frumoase şi atractive. Grigore Cotul este un demn urmaş al baronului bistriţean Alexandru Misiuga.