La Botoșani, Lili Bobu pare investită cu rolul unei vestale care să întrețină și aici nimbul sacru din jurul poetului Mihai Eminescu. Proaspăta antologie intitulată „Eminescu – dorul de absolut…”, tipărită cu profesionalism și dăruire la Iași de „Printhaus” și  având elocventul subtitlu Cu gândiri și cu imagini…, adună între coperți 375 de texte evocatoare și analitice, unele concepute special pentru acest eveniment editorial, altele selectate cu eforturi sisifice și acribioase din diverse surse.

Printre texte sunt intercalate în jur de 100 de reproduceri din artiști plastici români, cu portrete și interpretări privitoare la universul eminescian, având printre semnatari pe Camil Ressu, Sabin Bălașa, Dan Hatmanu, Ion Grigore, Ligia Macovei, Ion Daghi, Marcel Chirnoagă, Spiru Vergulescu, Aurelian Antal etc. Toate aceste bijuterii plastice, dar și cartea îmbrăcată în catifea de un albastru intens, cu efigia placată cu aur a poetului pe prima copertă și întreg conținutul interior așternut pe hârtie velină, precum și inspirata punere în pagină a proiectului, vor satisface, cu siguranță, și pe cei mai exigenți bibliofili. Impozantul tom apare sub egida Asociației Culturale „Regal dˈArt” Botoșani  (în parteneriat cu Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” Chișinău), fiind inițiat și coordonat de inepuizabila Lili Bobu. Iar „produsul” final nu constituie doar ofranda cuvenită Poetului, ci și o nouă contribuție notabilă la cunoașterea nemărginirii eminesciene. Cartea se impune atât prin prezența unor nume prestigioase de eminescologi, români și străini, cât și prin numărul impresionant al celor care semnează texte, cele mai multe constituind nu doar omagii, ci și incontestabile dovezi că înțelegerea deplină a fabuloasei moșteniri eminesciene e încă departe de a fi încheiată. Avem de fapt în față al II-lea volum dedicat lui Eminescu în viziunea Asociației Culturale botoșănene „Regal dˈArt”, primul conținând, în 2021, „100 de poeme dedicate efigiei eminesciene”, scrise de-a lungul anilor de autori români. Acest al doilea volum (însoțit de încă un obiect editorial de lux, având mai puține pagini și numit, cu parfum de epocă, Almanach, dar mustind și acesta de informații utile) se transformă astfel, prin consistența textelor, într-un insolit monument închinat poetului nostru național. El beneficiază de colaborarea academicienilor Mihai Cimpoi și Theodor Codreanu, care semnează prefața și respectiv postfața volumului. Aflați astăzi între liderii eminescologiei românești, cei doi autori oferă unghiuri noi de valorizare a creației și gândirii eminesciene. În prefața intitulată Fragmentarium filosofic eminescian, academicianul basarabean încearcă să răspundă la întrebarea dacă Eminescu poate fi socotit și filosof. Se știe că poetul aderase încă din anii studenției la aria gândirii idealiste proprii romantismului. Mihai Cimpoi identifică în manuscrise preocuparea obsedantă a poetului pentru ideea de ciclicitate, cu similitudini între simbolistica cercului și fenomenele care privesc timpul și cosmosul, cercul devenind o reprezentare a infinitului prin finit. Este evidențiat și rolul inconștientului în viziunea eminesciană, ca dimensiune constantă a operei, fie poezie sau proză. Tot la filosofie se încadrează și distincția observată de Eminescu între cele două stări ale luminii: de undă și de particulă, așa că Mihai Cimpoi acordă gândirii eminesciene inclusiv calitatea de pionierat în materie de revoluție cuantică. Eminescu este cel care susține imposibilitatea cunoașterii în afara adevărului, care adevăr trebuie să  fie, romantic și existențial, mai mult al inimii decât al rațiunii. În fond, întreaga gândire eminesciană e subordonată ființei, privită anticipat printr-o lentilă heideggeriană, încât poemele poetului sunt profund „ontologizate”, devenind meditații existențiale. În fine, gândirea eminesciană stabilește o relație dialectică între viață și moarte, una derivând din cealaltă, în strictă conformitate cu preceptele unei filosofii a naturii, omul ca ființă fiind parte osmotică a acesteia. Concluziile formulate de academicianul Mihai Cimpoi pot veni în sprijinul celor interesați de o dimensiune filosofică eminesciană. La fel de instructivă trebuie socotită și postfața semnată de Theodor Codreanu și intitulată Eminescu, Brâncuși, Enescu. Autorul stabilește, pe eșafodajul unor argumente indiscutabile, analogii tematice și de viziune între cele trei simboluri ale spiritualității românești. Numitorul comun și punctul de legătură între aceștia l-ar constitui ideea de mișcare, cu toate aspectele ei adiacente. La Eminescu esențială nu e frumusețea bazată pe forme încremenite și moarte, ci numai cea care posedă „proporția de mișcări”. De aici însăși definiția pe care Theodor Codreanu o dă poeziei: aceasta, „ca frumusețe difuză în lume, ca mod de existență, este mișcare”. Teoria se extinde și în planul cunoașterii, unde lucrurile pot fi mișcate și armonizate doar prin filtrul înțelegerii. Preluarea mecanică, în lipsa talentului și amprentei personale, înseamnă literă moartă și zădărnicie. Și de fapt întreaga construcție literară eminesciană demonstrează că lucrurile stau așa. Apreciatul eminescolog ne mai oferă o concluzie temerară: aceea că preceptul verlainean „musique avant toute chose” a fost „dus la perfecțiune nu de poeții blestemați ai Occidentului, ci de Eminescu”. Aici Theodor Codreanu îl invocă și pe Ștefan Petică, cel care considera că nu Macedonski, ci Eminescu este adevăratul precursor al simbolismului românesc. Iar o paralelă cu Brâncuși se realizează logic, dacă avem în vedere că atât poetul, cât și sculptorul își extrag sevele inspirației din resursele folclorului românesc. Brâncuși nu e străin de temele eminesciene, valorificând genial ideea de mișcare a poetului, precum zborul și obsesia ascensiunii, ca în cazul Coloanei infinitului. Și paralela cu Enescu se întemeiază tot pe relația amândurora cu folclorul. Filosofic, Theodor Codreanu descoperă similitudini între poemul Luceafărul  și opera Oedip, așa încât să se poată referi cu îndreptățire la „eminescianismul muzicii enesciene”. 

Cât privește textele critice sau evocative din interiorul antologiei, acestea pot suscita comentarii felurite. Venite de la critici de profesie sau mai cu seamă de la scriitori, unii contemporani cu poetul, alții din generațiile ce urmează, aceste opinii reunite oferă, cu succes, imaginea unui Eminescu viu, de surprinzătoare actualitate. Sunt prezenți cu citate critici fondatori, precum Titu Maiorescu sau Dobrogeanu-Gherea, ca și ctitori ai literaturii noastre moderne: Alecsandri, Caragiale, Slavici și Ion Creangă. Dar și marea pleiadă a criticilor postmaiorescieni: Eugen Lovinescu, M. Dragomirescu, N. Iorga, George Călinescu, Perpessicius, Ibrăileanu, Tudor Vianu, P. Constantinescu, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu, I. Petrovici, D. Caracostea, urmați de C. Ciopraga, Al. Piru, E. Papu, C. Noica, I. Negoițescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D. Murărașu, Gh. Bulgăr, Augustin Z.N. Pop sau D. Vatamaniuc. Și o nouă generație avându-i ca lideri pe N. Manolescu și E. Simion, cu Petru Creția și Mihai Drăgan, iar și mai aproape de noi Alex Ștefănescu, N. Georgescu, E. Negrici, G. Grigurcu, Ioana Both, Th. Codreanu, Daniel Cristea Enache, Ioana M. Petrescu, M. Zamfir și mulți alții. Dar avem opinii și de la scriitori de marcă precum M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, T. Arghezi, O. Goga, I. Pillat, L. Blaga, Camil Petrescu, I. Minulescu și încă alții. Nu lipsesc nici vocile mari ale literaturii din ultimele cinci, șase decenii: N. Stănescu, Ana Blandiana, M. Sorescu, Ioan Alexandru, A. Păunescu, Cezar Ivănescu etc. Ar mai fi de consemnat și masiva prezență a basarabenilor, cu intervenții exegetice extrem de calificate, de la Grigore Vieru și Nicolae Dabija la Emil Galaicu – Păun și Vasile Romanciuc. Portretul lui Eminescu n-ar fi complet dacă am omite contribuția unor nume din alte culturi, la fel de fascinate de miracolul poetului român: Rafael Alberti, Jorge Luis Borges, Haruki Murakami, T. S. Eliot, M. V. Lossa, O. Pamuk, Pablo Neruda, Giuseppe Ungaretti ori eminescologi de primă mărime de peste hotare, ca Rosa del Conte, Amita Bhose, A. Guillermou și I. Kojevnikov. În această densă și atât de variată paletă de opinii, ar fi nedrept să alegem frazele unuia sau altuia dintre semnatari, pentru că textele citate de antologator sunt, în majoritate, memorabile. Chiar dacă nu toate vin din partea criticilor de profesie. Printre cei care semnează descoperim actori, matematicieni, compozitori, pictori, monarhi (Regina Elisabeta și Carol al II-lea) sau exponenți ai cultelor, de exemplu primul patriarh al românilor, Miron Cristea. Cum celebrul verdict maiorescian privind inevitabila influență eminesciană numai asupra literaturii din secolul XX s-a dovedit oarecum discutabil, din moment ce mesajul său și-a extins valabilitatea și peste veacul nostru, vom considera ca infailibilă doar faimoasa profeție rostită de George Călinescu : „Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.  
Victor Teișanu

• Nota redacției: 
• Aprecieri alese  și truditorilor întru frumos, care au contribuit la realizarea acestui volum:
• Antologie iniţiată şi coordonată de Lili Bobu, realizată sub egida Asociaţiei Culturale ,,REGAL D’ART” Botoşani, în parteneriat cu Centrul Academic Internaţional ,,MIHAI EMINESCU” Chişinău, Colecţia ,,Regal de înţelepciune”, prefaţă de acad. Mihai Cimpoi, postfaţă de acad. Theodor Codreanu, Botoşani, 2025
• Redactor: Lili Bobu 
• Consultant ştiinţific: acad. Mihai Cimpoi 
• Documentare – informare bibliografică: Alin Comşa, Elena Dabija, Theodor Damian, Victor Teişanu 
• Documentare artă plastică: Carmen Popovici-Maxim 
• Tehnoredactare: Ionel David, Ciprian Dumitru Iacinschi, Tudor Şerban Lupu, Iulian Moldovanu, Ioana Delia Munteanu 
• Corectură: Mirela Brehuescu, Viviana Leonte 
• Credit foto: Iurie Foca, Răzvan Stanciu 
• Design graphic şi layout original: Mihaela Irimescu 
• Plachetă coperta I: efigia poetului Mihai Eminescu, realizată de Monetăria Statului R.A. (medalie unifaţă, în execuţie Proof, Φ 3,7 cm, placată cu aur), proiect medalistic al Instituţiei Premiilor Eminescu ,,Teiul de aur” şi ,,Teiul de argint” (Editura ,,Geea”, manager: Elena Condrei) 
• Tipar: ,,PRINTHAUS”, Iaşi (manager: Maria Petrariu)
• Volumul ,,Eminescu – Dorul de absolut…” și Almanahul ,,Eminescu”  au fost lansate în ,,Anul Mihai Eminescu” (175 de ani de la nașterea poetului), în cadrul Congresului Mondial al Eminescologilor, ediția a XIV-a, Chișinău.