Dorina RODU

Unde Ceru’ apune

La porțile orizontului, unde noapte ziua gonește,
Acolo se-nchide haosul ceresc și privește,
Iar impuritatea tot ce-i pur depășește
Și ceru-n orizont apusu-și găsește..

Destrămat, parcă aruncat pe cer
Și singur, metamorfozându-se
Norul ca de plumb plimbându-se…

El adună o gloată cenușie,
Care-i gata să străpungă
Cu săgeți de apă rece, tot ce e melancolie;

Lăsând în urmă note pure,
Cerul gol, spălat și leneș,
Se întinde mândru, chipeș;

Cristalizată și-n gheață sculptată,
Stă linia mută-a orizontului,
Unde cerul și-a găsit funebra piatră-a mormântului.

Și ceru-n orizont apusu-și găsește,
Iar impuritatea tot ce-i pur depășește,
Acolo se-nchide haosul ceresc și privește
La porțile orizontului, unde noaptea ziua gonește.