Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

unde sunteți…, de Ion Ionescu-Bucovu

Publicat de Ion Ionescu-Bucovu, duminică, 12 ianuarie 2014

unde sunteți…

Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă,
Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă?
Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare
Ne-am creat o soartă-n viață prin istorii milenare,
Printre Crișuri, printre Olturi, printre Mureșuri și Pruturi,
Curg la vale valuri-valuri de eroi căzuți pe scuturi,
Printre Tise, printre Nistruri s-a roșit apa de sânge,
O, Moldovă, braț de țară, nu mai plânge, nu mai plânge…
Basarabie iubită, stai și-așteaptă la hotare,
Până domnul dintre vise, domnul tău, Ștefan cel Mare,
Va uni țara lui dragă precum pofta ce-a poftit,
Precum dragostea lui sfântă pentru tot ce a iubit.
Brâncovenii mor de bardă că n-au vrut să se turcească
Asta-i țara lor cea sfântă, mândra Țară Românească,
Horia, Crișan și Cloșca dorm în Munții Apuseni,
Avram Iancu la-mpăratul a cerut dreptate ieri,
El e viu, trăiește încă și coboară la câmpie
Ca să ne apere glia de barbari și scârnăvie,
Mihai Bravu a murit în cort pe Câmpia Turzii
Trădători de neam și țară au făcut mereu pe surzii,
Toți, cu tot neamul îi plânge și se roagă  pentru ei,
Doamne, adu-i pe pământ și fă-i flacără de zmei,
Adu-i, Doamne, la hotare să vadă țara cum plânge
Cum a trecut glia noastră printre sabie și sânge,
Fiii lor și-au luat adio și-au pleca în țări străine,
Stau mamele și se roagă : nu mai vine, nu mai vine…
Zac ogoare nemuncite, munții noștri aur poartă,
Noi cerșim pe la străini, blestemați mereu de soartă,
Unde-s Ștefan și Mihai, unde s-au dus Brâncovenii,
Unde e Moldova noastră să răscoale moldovenii,
Unde-i Țara Româneacă, Transilvania de vis,
Am rămas săraci cu duhul și cu doina, plânsu-mi-s.
Am rămas săraci-lipiți și ne-am făcut de ocară,
Unde ești tu, Țepeș Doamne, să faci ordine în țară ?

Până-acum am dat doar vina pe imperiile mari,
Acum au venit în țară  hoți de-ai noștri și samsari,
Au venit săraci cu duhul, călcând veșnic doar în strechi,
Ne-au furat păduri și dealuri și-au dat țara la fier vechi,
Au rămas ruine-n picioare, parcă e după război
Și românii noștri dragi au rămas flămânzi și goi.
Unde ești tu, Țepeș Doamne, să răzbuni acest popor,
Care n-are nicio vină, n-are niciun viitor,
Noi stăm dârji, plini de speranță și te așteptăm în prag
Pregătește țepi mai multe, că-s prea mulți la furtișag…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5