Publicat de Ion Ionescu-Bucovu, duminică, 12 ianuarie 2014

unde sunteți…

Câte secole trecură, de când tu, Dacie sfântă,
Tu, cu Decebal în frunte, ai fost pe vecie-nfrântă?
Prin toate apele noastre de la munte pân’ la mare
Ne-am creat o soartă-n viață prin istorii milenare,
Printre Crișuri, printre Olturi, printre Mureșuri și Pruturi,
Curg la vale valuri-valuri de eroi căzuți pe scuturi,
Printre Tise, printre Nistruri s-a roșit apa de sânge,
O, Moldovă, braț de țară, nu mai plânge, nu mai plânge…
Basarabie iubită, stai și-așteaptă la hotare,
Până domnul dintre vise, domnul tău, Ștefan cel Mare,
Va uni țara lui dragă precum pofta ce-a poftit,
Precum dragostea lui sfântă pentru tot ce a iubit.
Brâncovenii mor de bardă că n-au vrut să se turcească
Asta-i țara lor cea sfântă, mândra Țară Românească,
Horia, Crișan și Cloșca dorm în Munții Apuseni,
Avram Iancu la-mpăratul a cerut dreptate ieri,
El e viu, trăiește încă și coboară la câmpie
Ca să ne apere glia de barbari și scârnăvie,
Mihai Bravu a murit în cort pe Câmpia Turzii
Trădători de neam și țară au făcut mereu pe surzii,
Toți, cu tot neamul îi plânge și se roagă  pentru ei,
Doamne, adu-i pe pământ și fă-i flacără de zmei,
Adu-i, Doamne, la hotare să vadă țara cum plânge
Cum a trecut glia noastră printre sabie și sânge,
Fiii lor și-au luat adio și-au pleca în țări străine,
Stau mamele și se roagă : nu mai vine, nu mai vine…
Zac ogoare nemuncite, munții noștri aur poartă,
Noi cerșim pe la străini, blestemați mereu de soartă,
Unde-s Ștefan și Mihai, unde s-au dus Brâncovenii,
Unde e Moldova noastră să răscoale moldovenii,
Unde-i Țara Româneacă, Transilvania de vis,
Am rămas săraci cu duhul și cu doina, plânsu-mi-s.
Am rămas săraci-lipiți și ne-am făcut de ocară,
Unde ești tu, Țepeș Doamne, să faci ordine în țară ?

Până-acum am dat doar vina pe imperiile mari,
Acum au venit în țară  hoți de-ai noștri și samsari,
Au venit săraci cu duhul, călcând veșnic doar în strechi,
Ne-au furat păduri și dealuri și-au dat țara la fier vechi,
Au rămas ruine-n picioare, parcă e după război
Și românii noștri dragi au rămas flămânzi și goi.
Unde ești tu, Țepeș Doamne, să răzbuni acest popor,
Care n-are nicio vină, n-are niciun viitor,
Noi stăm dârji, plini de speranță și te așteptăm în prag
Pregătește țepi mai multe, că-s prea mulți la furtișag…