Ne doarme uriașul
În haina grea și grii
Cândva era locașul
În teatru și în poezii

Prin sala dezbrăcată
De timpul celor vii
Tăcerea-i ocupantă
Ecou, șoaptelor pustii

Emoții prăfuite-n colț
S-au adunat din fapte
Scena e noapte la toți
Emoții stau pe moarte

Joacă umbrele pe sus
Prin lumina chioară
Au jucat și tot s-a dus
Ca năluci de-odinioară

Pe holurile despuiate
Doar scene de război
Au fost elite, etalate
Acum cirezile de boi

E muzică, ca la palate
Chiar strigă a pustiu
Ferestrele neterminate
Omoară tot ce-i viu

Stă scena în genunchi
Așa dorește incultura
Cu capul pe un trunchi
O moarte-și face tura

Și candelabrele lipsesc
Le-au speriat natura
Pereții goi se chinuiesc
Să-și arate goliciunea

Doar stâlpi-s neclintiți
Știind de-a lor statură
Nu poți să-i mai mințiți
Rămași pilonii de cultură

Dar uriașul doarme
În haina grea și gri
Cândva era locașul
De teatru și poezii

22-05 2022