ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Lidia BURDUJA
Cenaclul DinOgor

Urmează-mi  visul!

Se făcea, iubite, că eram o floare
dintr-un tei ce plânge vara pe morminte.
Tu erai lumina. Din ea să pogoare,
aşteptam uimită, îngeri să ne-alinte

sufletele noastre, îmbrăcate-n humă.
Fluturii albaştri dansau pe stamine.
Tată ţi-era cerul, iarba mi-era mumă.
Marele diluviu, din tine spre mine

venea, depărtarea – cu noi – să o umple.
Printre nori şi stele, arca solitară
plutea în derivă, să nu se întâmple
dragă, niciodată, ca în călimară

să se-nece versul, cum se sinucide
roua în crepuscul. Să nu fii proscrisul
care-alungă muza cu rime lucide.
De-un înger, trezită, să-ţi urmez – eu – visul.