Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Urmele veacurilor

    Urmele veacurilor

    Croncăne veacurile prin ziduri coşcovite,
    Străzile s-au aruncat în mare
    Să-şi spele călcâiele încărcate de glod
    Crăpate de atâta mers prin uitare.

    Pescăruşii aduc în cioc un spic de soare
    Şi marea urcă până sub aripile lor.
    Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraş
    când iubirea pe catarg se face dor.

    Femeia în alb a trecut nevăzută
    Şi marea o urmăreşte în fiecare clipă,
    Mă doare amintirea ce-mi suflă în velă
    Navigând pe cer c-o singură aripă.

    Croncăne veacurile în burgul uitat
    Pe marginea mării odihnită sub chilă,
    Gândul se face crin pe pulpe de femei
    În corabia legănată de veacuri şi umilă
    În faţa orizontului albastru de cuvinte…

    Catargul se leagănă aducându-şi aminte
    C-a fost arbore tăiat fără milă.

    Mileniul îşi scrie istoria pe oglinda mării

    O însingurată cuprindere de valuri
    Îngenunchind în faţa aceluiaşi uscat,
    Mileniul adăstat desculţ pe maluri
    Îşi scrie istoria pe-un val de vânt curbat.

    Şi stânci de cuvinte în spuma căruntă
    Sunt scrise pe apă de la sud la nord
    Istorii cu crime într-o existenţă cruntă
    Ce-a însângerat şi ultimul fiord…

    Abia acum nevăzute albastre mâini
    Scriu adevărul pe pagini de apă
    O enciclopedie la care latră nişte câini
    Din care mileniul se mai adapă.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5