M-am certat cu  tăcerea
Lupta mea cu ce-o să fie
Când n-o să mai fie
Și ea va domina durerea
Am rugat-o să nu mai țipe la mine
Să nu mă mai privească
Imun, să nu mai mă privească
Pentru toți și de la sine
Glumiți, vrăjiți și poate mințiți
De ea, țintuiți 

Azi toți facem  gălăgie
Gălăgie, într-o veselie sinucigașă
Purtăm jumătăți  de pălărie
Pentru cine se-ngrașă
Sacrificăm  jurămintele clare
Prevăzute-n broșuri subțiri
Pentru pâine și sare
Și-ale noastre amintiri
Molfăiți, între odoare
De închinare  

Vă rog, tăcere pentru durere
Liniștea se moaie în vremea caldă
Suntem lași dar cu putere
În mână
În dragoste avem doar  nadă
Suntem înainte de toate
Ultimii ce dau din coate
Cu un of: cine poate oase roade…
Roade că și poate…
Să țipăm în tăcere
Așezați între ere