Vară

Vară acoperită de ierburi în smaralde
Şi pictată-n culori, de Dumnezeu, pe pământ
Vară luminată de-atâtea clipe calde
Răcorită de evantaiul frunzelor-vânt

Tu eşti-mbăiată-n ploi şi zvântată la soare,
Primenită cu fotă şi ie-n mărgele,
Zilele tale sunt mereu în sărbătoare
Iar nopţile albastre doldora de stele.

Arborii, pomii-şi agaţă, pe ramuri, cercei
Câmpul se transformă-n galben din verdele crud
Fiecare vietate-şi ţese umbra ei,
Iar soarele coboară-ncetişor către sud…

Cerul zburdă în simfonia păsărilor
Timpul tău îndulcit e jucat de insecte
Impodobită, de-un zeu, prin geamul zărilor
Eşti prea elegantă şi ai gesturi selecte !

EXTAZ

Omule! Treci prin faţa casei
Îmbrăţişată de viţă sălbatică
La geam, o femeie-ngândurată
Impleteşte în clipa extatică.
Cum ai dat de urma ei?!
Învăluită-n taină ca-ntr-o poezie
După-amiaza coaptă-n soare
Teama o topeşte în euforie.
Prin cea dintâi privire,
Asupra străinei, s-a trezit
Spiritul curat! Pentru prima dată
Eşti descumpănit.
Vrei să te ridici la înălţimea ei!
Pe cărări cereşti
Tu om obişnuit
Doar din uimire “trepte să clădeşti?”
Ceva hipnotic porneşte
Din mângâierea timidă a privirii
Ceva ameţitor! Nu !
Nu se mai poate pune stavilă pornirii!
De-atingerea duioasă a ochilor aprinşi,
Fără de veste
Ea a uitat, doar pentru o clipă nestăpânită ,
„Cine este”….