Vasile Fetescu

CLIPE MILENARE

Viaţă,
eşti miracol al Naturii
vii
şi din adânci neînceputuri
vii
cu lumina filosofiei
te-nsoţeşti
şi-mbrăţişată de eternitate
eşti
dăinuirea ta scânteietoare
se nesfârşeşte-n clipe
milenare

DUSU-S-AU

Copilăria
inocentă şi pură
cu naivităţile şi farmecele
ei;
Furtunoasa şi bezmetica
adolescenţă
cu tulburările şi căutările
ei;
Tinereţea zbuciumată
şi frumoasă
care,
fără să-mi dau seama
a trecut;
Maturitatea aşezată
şi cu rost
s-a dus de parcă
n-ar fi fost;
Bătrâneţea – timp dogit
prea repede a venit

ÎN ŢINTIRIM

Sub crucile cernite
şi reci
Îşi află  liniştea somnului
de veci:
orgoliile,
izbânzile
şi înfrângerile
bucuriile
şi întristările,
fericirile
şi durerile,
iubirile,
speranţele,
amintirile…
Sub iarba-i mătăsoasă şi grasă
Liniştea şi împăcarea
sunt la ele acasă.
Făcliile aprinse
la căpătâiul celui plecat
sunt lacrimi de jelire,
de cinstire
şi de pomenire