Vasile FETESCU

CINE

Cine nu a vibrat
niciodată
în faţa unui răsărit
sau apus de soare
la mirificul orizont
al mării;
Cine nu a fost încântat
de o pajişte presărată
cu flori
şi unduită de vânt domol,
ca o mângâiere;
Cine nu a admirat
vreodată
încântătoarea paletă coloristică
a pădurilor de foioase,
toamna;
Cine nu a fost fermecat
de un câmp de maci
sau de narcise
scăldat în soare;
Cine nu a fremătat
când s-a întâlnit
cu verdele grav al coniferelor
ce împodobesc povârnişurile
munţilor;
Cine nu s-a extaziat
în faţa tablourilor
create de maeştrii sacri
ai penelului;
Cine nu a fost sedus
de apariţia unei codane
cu forme perfecte,
sculptate, parcă,
de un Fidias al zilelor noastre,
acela nu este sensibil
şi receptiv
la întâlnirea cu frumosul autentic.

ZÂMBET SUAV

Lumina nopţii se stinge
la margine de zări
Ielele-şi iau rămas bun
de la stele
Luna se ascunde după
inimi arzânde
Soarele zâmbeşte candid
şi suav
Iar ziua începe cu apusul
bolnav