Vasile Fetescu

Armonizare

Îmi urmez
chemarea
să escaladez
pieptişul apoteotic
al universului
liric.
Cu spirit ascuţit
şi suflet încălzit
la soarele inspiraţiei,
cu imagini şcolite
la academia
muzelor,
cu slove cioplite
din stâncile glosarului,
cu necuvinte
din oceanul tăcerilor
mă armonizez senin
cu al creaţiei flux
divin.

Evocare

Privirile-mi stinse
Se scaldă
În chipul tău frumos
Dispărut
În adânc de amintiri
Adolescentine.
Inima-mi obosită
Se încălzeşte
La soarele evocator
Al primului sărut,
Al primei îmbrăţişări,
Al dragostei noastre
Care a înflorit
Şi s-a statornicit.
Irizantele lumini
Ale tinereţii şi maturităţii
Se pierd
În noaptea uitării,
Ca şi întreaga-mi viaţă
Ce s-a petrecut
Cu valurile mării.

Lumea mea

Acolo unde
Binele se-înalţă
Cât piscul dragostei,
Unde frumosul
Creşte
Cu iarba edenului
Celest,
Unde adevărul
Domneşte nestingherit
Iar răul este prăvălit
În adâncul
Abis,
Acolo este lumea mea
De vis.