Vasile LARCO: Harta viitorului …

POEZII DE VASILE LARCO

De mic mi-am desenat harta viitorului:

Întâi am trasat granițele

La cele patru orizonturi,

Apoi râurile de fericire,

Pădurile de prieteni

Și munții de speranțe.

După o vreme am renunțat la granițe,

Apoi la râuri,

La munți,

Au rămas pădurile de prieteni

În amintirea mea.

Era vară,

Soarele îmi lăsa o umbră mică pe pământ

Care mă urmărea peste tot,

Probabil să nu mă pierd.

Umblam desculț

Pe miriștea despovărată de spicele de grâu,

Ținând strâns în mâna dreaptă timpul,

Iar în cealaltă, o buburuză,

Așteptând să zboare

Ca să aflu în ce direcție

Mă vor purta din nou pașii.

Omul se naște prea devreme

Când nu știe nici să meargă,

Nici să vorbească,

Nici să cânte,

Știe numai să plângă.

Poate de asta moare prea devreme,

Când știe de toate,

Aproape de toate

Sau nimic.

Nu mai plânge, se plânge, deplânge.

Articole asemănătoare