Timpul se pierde,
Sfărâmându-i-se zilele
În focul vetrei de la sat,
Risipindu-i-se orele,
Ca fumul ce iese
Odată cu zvâcnirea
Flăcărilor celor dintâi,
Ca țărâna de pe tălpile
Copilului ce se așază
Pe treptele din prispa
Casei părintești,
Venit de la o joacă
Ce pare a fi eternă
Printre amintirile
Care s-au format
Și care se vor forma,
În timp, în zile, în ore,
În vatră, în flăcări,
În noi.
(Ionescu Victor Octavian, 21.05.2021)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania