eşti tu aceea care-n ruga nopţii tainic îmi veghezi tăcerea sunt singur rătăcesc cărarea-ntre pământ şi stele sunt singur ispăşesc păcatul, îmi petrec durerea ‘napoi în trup, din trup ’napoi în suflet, spre-ale mele tăceri,credeam că îmi veghezi tăcerea ,o ocroteşti de zvârcolirea nopţii şi căutând lumina am ajuns târziu şi obosit prin asfinţit în noapte sunt singur şi frumos îmi ispăşesc păcatul , îmi petrec durerea din trup în suflet, din suflet înapoi în trup ,în dulci păcate şi aş fi vrut să mă răscumperi-n seara de iubire poate în dimineaţa parfumului tăcut şi desuet de seară eşti tu aceea ce îmi spovedeşti , ce îmi asculţi tăcerea dimineţii şi-ai vrea să fie dimineaţa seară ? şi seara dimineaţă şi dimineaţa seară iară ?
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania