ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Veniţi la Alba

Primit pentru publicare: 29 Nov. 2018
Poem de Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
Publicat: 30 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Unirea corolar al dragostei de neam
s-a înfăptuit la timpul potrivit
când tot poporul şi-a înţeles menirea
şi soarele dreptăţii s-a ivit.

Unirea e un rod venit prin generaţii
ca un simbol al marii deşteptări
la timpul mult dorit  pentru ovaţii
dup-un război de moarte şi frustrări.

Unirea nu e ce cred unii din prezent
ce-şi închipuie c-aşa a fost să fie,
unirea e braţul marelui absent
ce a intrat în Alba s-o învie.

Unirea-i o salbă a provinciilor române
mereu dezbinate de străini,
e tot ce-n veac clădeşte şi rămâne
făcută  să dăinuie de eroii anonimi.

Şi dacă veniţi acum la Alba milenară
unde strămoşii voştri s-au unit
e pentru că iubitre-i o povară
şi are-n ea tărie de granit.

Veniţi la Alba cum au venit strămoşii
pe drumuri, pe jos , în care şi căruţe
ei au plecat la Alba când au cântat cocoşii
şi dezbrăcaţi cu tălpile desculţe.

Aşa cum au luptat la Mărăşeşti
de n-au simţit nicio frică de duşman,
române fii sigur , nu greşeşti
de iarăşi te  uneşti în anul centenar.

Am ură şi o aspră şi nespusă vină
pentru cei ce împing la dezbinare
îi vom zdrobi, poporul nu se-nclină
la cei cu ţara  purtată-n buzunare.

De-aceea vă rog, români de viţă veche,
nu vă lăsaţi ademeniţi de vorbe goale,
pământul nostru nu-i floare la ureche
e jertfă şi mormânt, durere-n  rotocoale.