VERSURI DIN PLÂNS DE CIPRIAN ANTOCHE

IMPERII DE SLUGARNICI

În ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durere
Durerea demnă de-a muri tot vertical și drept,
Ca stâlp de luptă-ntre hiene, ca paloș ce se cere
Să taie fără de tăgadă onoarea ștearsă-n piept.
Zeloți, hulpavi și plimbă lemne se scaldă-n pedestal
Urcați prin fals, fără de merit și lași de-a lor făptură
Cu bani furați din sânul țării au lauri luați de val
Dar vorba lor, din capul prost, se spurcă-n a lor gură.

S-au adunat într-o pomană scursură-a societății
Și-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lor
Uitat-au legea țării veche și litera dreptății
Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior.
Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri
Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi
Ajuns-au slugi la sluga slugii, aievea neputințuri
Clădind imperii de slugarnici și altele-a zidi.

Inculți se văd rânjind pe fățuri, a lor e lumea noastră
Ce-au făurit-o cu migală… strămoși ai dumitale,
Ajuns-am vremuri ce ni-s șterse, cultura ni-i o proastă
Căci tipărește doar mințiri, ștersuri și doar taclale.
Crezut-au cărturarii noștri asemeni rest de vreme
Când prostul va conduce astăzi știința din chimir?
De-ar fi prezis potopul grabnic, trezit-au mai devreme
Toți sfinții ce-au găsit hodina… în cultul cimitir.