Estera BĂLAN

Anotimpuri

Tu încă ții în palme acel buchet
De liliac, narcise și lalele
Și crude ierburi din poală de făget
Și  cești de contemplări prin cafenele.

Eu țin o amforă de poezie,
Căzută din privirea ta fierbinte,
În zorii conștiinței de femeie
Și-amiaza arșiței din necuvinte.

Dintr-o oglindă a fluviului astral
Se risipește aur pe odoare
Și se pătează-n zbor autumnal,
O frunză dintre cele căzătoare.

Mestecenii sub poleiri de lună,
Vor slobozi din ramuri argintate
Mari muguri dulci de pace și odihnă,
Peste lințolii vechi și înghețate.