Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Viața Cuvioasei Teofana Basarab

Viața Cuvioasei Teofana Basarab, fiica domnitorului Țării Românești, învingătorul ungurilor la Posada în 1330, despre canonizarea ei și ce se mai așteaptă, într-o carte recentă…

             Pr. Al. Stănciulescu – Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab, Bârda, Editura,,Cuget Românesc”, 2020, 276 pag., format A5, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă plastifiată, este unul din titlurile cărților scrise de părintele și publicate în revista Luceafărul din 16 noiembrie 2021. Nu numai titlul ci, pe scurt, și cuprinsul lucrării.;

                 Fiica Voievodului Basarab I, întemeietorul Țării Românești, ajunsă țarină a Bulgariei, trăiește o viață de jertfă și sacrificii personale, dar desfășoară o activitate culturală fără precedent în cultura bulgară. Se știe foarte puțin despre ea în istoriografia românească, dar ea devine primul monah român cunoscut până în prezent, anterior lui Nicodim cel sfințit de la Tismana. Pe domniţa Teodora Basarab, devenită mai apoi maica Teofana, o vedem ca pe o altă Ana lui Manole, pe care nu soţul, ci tatăl ei, o zideşte la temelia statului român. Nu putem înţelege altfel o căsătorie încheiată din raţiuni politice. Nu putem înţelege altfel o femeie umilită, persecutată de propriul soţ, cu un copil otrăvit de a doua soție a  soţului ei, alungată de la curte şi obligată să se călugărească, ea, împărăteasa ţării. Nu putem înţelege altfel tăcerea şi supunerea ei, decât ca pe o autojertfire în folosul păcii, echilibrului politic, în folosul neamului său. Drama personală şi eşecul în căsătorie al Doamnei Teodora ar fi putut declanşa conflicte armate între români şi bulgari, ar fi slăbit puterea românilor în faţa expansiunii tătare şi turceşti. Răbdarea ei şi înţelegerea situaţiei ca pe o rânduială de la Dumnezeu, bunătatea şi înţelepciunea, grija pentru operele de cultură, au făcut pe bulgari să îi atribuie maicii Teofana aură de sfântă şi să o cinstească în consecinţă, ca pe o personalitate  de frunte a vieţii lor politice şi religioase din epoca medievală. Sperăm că lucrarea noastră să fie încă un argument pentru cei care vor binevoi să se alăture strădaniei de a obține aprobarea canonizării Cuvioasei Teofana.

               Despre autor și cărțile sale noi am scris des în Luceafărul și în ciclul de cărți, Antologii, fapt cunoscut și de autor. Așa se explică de ce, zilele acestea, poșta română mi-a lăsat  un volum de pr. Al. Stănciulescu-Barda, intitulat Viața Cuvioasei Teofana Basarab, Ediția a III-a, 2022, cu următorul  autograf : „Domnului ION N. OPREA, cu sinceră admirație pentru Antologii și urări  de viață lungă, sănătate și Sărbători fericite, La mulți ani !, 17.12. 2022”.
Cartea, 296 de pagini,prefața autorului, este structurată pe 19 capitole, ultimul cu „concluzii și propuneri”, la Anexe, Ecouri ale primelor ediții, semnate de prof.dr.Tudor Nedelcea și prof. dr.Ioan St. Lazăr, ultimul înscris al autorului către Preafericitul Părinte Patriarh,  cu Demersuri pentru  înființarea Mânăstirii Albotina din Bulgaria, închinată sfintei Cuvioasei Teofana Basarab – care pot ține loc de postfață, volumul se termină cu o Bibliografie bogată, 230 de autori cu arătarea titlurilor din care ne împărtășim și noi, cititorii.

               Ce cuprinde cartea este o poveste tulburătoare, cum am mai povestit și altele în ANTOLOGIILE noastre : cu câteva luni înainte de a ne părăsi, veșnicul de pomenire, mitropolitul  cărturar Nestor Vornicescu, membru al Academiei Române, 1927-2000,  l-a chemat la dânsul pe autor, – că-i cunoștea bine îndeletnicirile  cultural-științifice – și i-a încredințat tot ce avea personal scris și în manuscrise, despre o necunoscută personalitate a istoriei românilor și bulgarilor, Teofana Basarab, contemporană cu Sfântul Nicodim de la Tismana, 1320-1406, întemeietorul monahismului românesc, și i-a încredințat două dintre temele la care lucrase,  una este dedicată Cuvioasei Teofana Basarab, 1310-1352, fiica lui BASARAB I, întemeietorul  Țării Românești și alta privea xilogravurile , ca să le termine.

               Cu îndemnul și încredințarea de la mitropolit că Teofana este déjà trecută în calendarul bulgar în rândul sfinților, loial înțelegerii, cel împuternicit, fiind preot în parohia mehedințeană din Episcopia Severinului și Strehaiei, unde întâistătătorul locului este P. S. Nicodim, făptuitorul și a altor acte de înaltă evlavie și patriotism, l-a însuflețit în finalizarea demersurilor. Cu binecuvântarea P.S. Episcop  Nicodim  al Episcopiei  Severinului și Strehaiei a editat primele trei ediții ale cărții în discuție și tot prin intermediul său, sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o pe Cuvioasa Teofana, la 21 mai 2022, urmare a hotărîrii sfântului Sinod din februarie,  „dă Doamne, mai mulți Nicodimi în Țara asta !”, scrie prof. dr. Tudor Nedelcea.
Datorită  cercetărilor părintelui Alexandru  Stănciulescu-Barda afăm întreaga viață tulburătoare a Teofanei Basarab, motivele canonizării,  a româncei ajunsă țarina Bulgariei, cea dintâi călugăriță, primul monah român cunoscut incontestabil. Care, cum scrie autorul, nu soțul, ci tatăl ei o zidește la temelia statului român, pentru că o căsătorește nu din iubire ci din rațiuni politice și devine o femeie umilită, persecutată de propriul soț, cu un copil otrăvit de a doua soție a soțului ei. Este alungată de la curte, .și, ea, împărăteasa țării, este nevoită să se călugărească, este aceasta o autojertfire în folosul românilor, a românilor și bulgarilor. Teodora devine  maica Teofana și la mânăstirea din Târnovo își trăiește viața în rugăciuni, tipărirea și donarea de cărți, alte acte de caritate, ca să uite de necazurile vieții – moartea tatălui și a doi copii – suferind în tăcere, osemintele ei fiind depuse într-un mormânt săpat în stâncă în apropierea Vidinului, astăzi cunoascut sub numele de Mânăstirea Albotina, pentru care, am spus, autorul a făcut demersuri pentru înființarea, în Bulgaria, a Mânăstirii închinate Sfintei Cuvioase Teofana Basarab.

La Albotina

…„Fac precizarea că pe 26 mai a.c. – când în țară se oficia public canonizarea Cuvioasei (Calendarul  creștin-ortodox 2023, editat de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului,  nu evidențiază fericitul moment) am făcut lansarea cărții la Casa de  Cultură „Sf. Cuv.Teofana Basarab” din Vidin, după care m-am deplasat împreună cu membrii ai Comunității Vlahilor/Românilor din Bulgaria la Albotina” și autorul  scrie și alte motive pentru care cere înființarea de către români a Mânăstirii acolo : sfintei nu i s-a închinat  până în prezent nici o  biserică sau mânăstire în România sau Bulgaria ; în zonă există zeci de sate cu populație vlahă/românească, vorbitoare de limbă română, dar slujbele nu se fac în limba română, în școli nu se predă în limba română, la Negotin  (Serbia) cât și în Vidin (Bulgaria) nu se găsesc puncte de difuzare a presei și librării cu cărți cu text românesc. O mânăstire românească ortodoxă, în care să se oficieze slujbele în  limba română ar fi  nu numai o necesitate, ci și o adevărată mană cerească pentru populația vorbitoare de limba română, a argumentat  autorul.
Cât privește  cartea ajunsă la a treia ediție, difuzată în  zona Albotina – unde se organizează Pelerinaje – scrisă într-un limbaj accesibil pentru orice cititor, ar fi înțeleasă de orice enoriaș local sau vizitator, doritor de lucrări populare sau științifice cum este cartea părintelui Al.  Stănciulescu-Bârda, un succes de prestigiu.

               Pentru conformitate, text postat în ANTOLOGII, Istorii, comentarii, miscelanea, coordonator , Ion N. Oprea, Iași, 28 decembrie 2022.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania