,,Viaţa – Darul Creatorului”

Motto: ,,Cele mai importante două zile din viaţa ta sunt ziua în care te-ai născut şi cea în care afli de ce.” MARK TWAIN

Fiinţa umană venind în raiul numit ,,Planeta Pământ” a intrat în natura înconjurătoare pe care a folosit-o, a exploatat-o în folosul existenţei sale. Omul a supus bogăţiile solului, subsolului, din ape şi aer spre bunăstarea şi prosperitatea sa, neglijând păstrarea şi conservarea naturei şi pentru generaţiile mileniilor ce vin.

Astfel, planeta şi implicit viaţa oamenilor s-a împărţit în săraci şi bogaţi, în mai toate regiunile geografice, ca azi să ajungă la Nord – bogat şi la Sud – sărac, plin de conflicte tragice şi neprevăzute, punând în pericol viaţa pe Terra.

Viaţa omului e plină de enigme şi mistere, şi e guvernată de forţe naturale şi supranaturale, văzute şi nevăzute din tot timpul urgente în existenţa individului ca fiinţă.

Făcând o retrospectivă a vieţii mele în omul de graţie, a vârstei de peste ,,opt decenii” de existenţă am cocluzionat şi analizat evoluţia mea în spaţiu şi timp.

Astfel, genetic şi ereditar se transmit multiple însuşiri, dar care gravitează într-o formă dependentă devenind ,,numerologică”.

Aşa că eu sunt născut în ziua 18 decembrie cifra cu trei de şase (şase e gena şi talismanul in care forţele naturale şi supranaturale mi-au condus viaţa).

Primul exemplu din viaţă a fost jurământul de credinţă la 18 ani (deci şase de trei ori) care s-a năruit tot în luna a şasea în anul următor, când mi-a apărut în gând aleasa vieţii mele, jumătatea pereche, dupa sase ani de peregrinări pe mai multe meridiane ale lumii.

Exact după şase ani, ne-am cununat tot în luna a şasea, iar nunta am avut-o în data de 12 decembrie, tot cu doi de şase, e extraordinar dar nu e coincidenţă, ci forţa care conduce şi gravitează viaţa mea.

Am primul copil născut tot în luna a şasea şi pe data de 12, deci de trei ori şase, e grupat, dar cu mari întrebări când se întâlneşte de trei ori cifra malefică şase.

Multe evenimente din viaţă, mai ales cele majore sunt legate de cifra şase – este benefic dar enigmatic.

Posed din tinereţea vieţii puterea de a mă programa şi reprograma cu gândul şi fapta în spaţiu şi timp. Mintea, gândul lucrează ca un ceas cu programare de care m-am folosit în viaţă şi mă ajută să depăşesc nenumărate obstacole şi probleme ridicole ce s-au ivit. Am reuşit să povestesc cu mult înainte soarta sau destinul oamenilor şi evenimentelor ce vor urma cauza apariţiei lor.

Viaţa m-a ajutat, acea gândire superioară să-mi controleze visele şi-n somn, le pot şterge, le pot programa, pot călători, pot pleca cu gândul spre a ieşi din situaţii neplăcute din somn.

Toate evenimentele în familie, societate, relaţiile cu lumea academică, politică şi socială, am putut prin forţa şi puterea minţii să-mi anticipez, să le controlez şi să le dirijez în beneficiul personal, al familiei şi societăţii.

Am fost solicitat mereu de prieteni să realizez ,,sinteza vieţii” în cuvinte de câteva minute celor ce au trecut la cele veşnice. Aşa voi da numai trei exemple, unul prin forţa şi puterea minţii am făcut ca la moartea prietenului, din copilărie, marele muzician din oraşul lui Eminescu – Botoşani, cei câteva sute de oameni să plângă regretând dispariţia sa. Tot în oraşul Botoşani, la alt prieten, militar de carieră, cimitirul cu câteva mii de oameni, mi-a ascultat cu linişte şi smerenie, acel expozeu despre viaţa, munca şi personalitatea celui dispărut – de ce este atata linişte şi regret?

Şi-n ultimul cuvânt ce l-am avut la trecerea în nefiinţă a colegului şi prietenul din totdeauna din oraşul Siret neamţul de origine, lua rămas bun cu multă reculegere şi respect decent pentru cel decedat.

Anul 1989, lume nouă, tot cu şase, mă aflu la Bucureşti cu treburi şi ascult la radio ,,Ştirea” şase posturi diferite (Vocea Americii, Europa liberă, Vatican, Radio Francez Internaţional, RAI şi Radio Moscova – tot şase la număr) şi-am prevestit eu, prietenul meu, că nouă la finele anului ,,tăvălugul” va dărîma comunismul în Europa (ce ziceti?).

Povestesc în luna decembrie 1989 (tot cu doi de şase) mă aflu cu treburi tot în Bucureşti (coincidenţă sau de ce pe 16 decembrie, deci trei de şase) începe revoluţia în Timişoara, apoi în toată ţara, deci trei de şase – începe APOCALIPSA.

Particip în viaţă şi văd cum zboară elicopterul alb, ca un porumbel alb care vesteşte o eră nouă spre libertate. Lumea se bucură, uralele de bucurie cuprinde câteva mii de bucureşteni şi nu numai ,,am invins”.

Libertatea vieţii noi, aduce setea, dorul de putere, de acaparare, de jaf şi distrugere a tot ce e vechi, ce se va continua încă douăzeci şi cinci de ani, deşi toate bunurile şi avuţiile ţării am creat noi prin trudă, sacrificii şi plini de nevoi.

Anul trecut 2014 am petrecut din nou an de cumpănă a vieţii mele, am stat şase (tot şase) luni internat (periodic şi de două ori operat) în spitalul din Cluj, dar am salvat viaţa.

Minumea minunilor petrecută cu colegii scolii pedagogice din Siret la a 60-a aniversare de la absolvire pe 16 august 2014, când acea forţă superioară a raţiunii ce-mi domină existenţa, mi-a dictat să relatez marele secret al vieţii mele. Am relatat colegilor mei că acum 66 ani acea forţă superioară mi-a prezis şi mi-a prezentat nominal viitoarea soţie, am acceptat atunci, ca şi acum, căci acea forţă melifică e în viaţa mea cu care am realizat multe minuni din viaţă – cam tot ce am dorit în limita posibilului: a fost tăcere, mirare. De ce? (Eu ştiu de ce, căci acele forţe supranaturale ale puterii numerologice ce-mi domină viaţa s-au reunit, eu îi simt, îi aud şi îi văd, dar numai eu).

Toamna anului 2014, perioada alegerilor prezidenţiale, mintea mea clarvăzătoare a prevăzut, în sfârşit schimbarea, intrarea României într-o nouă epocă. Astfel cu şase (tot şase) săptămâni înainte de data alegerilor prezidenţiale, la întâlnirea candidatului Klaus Iohannis, în localitate, i-am înmânat un set din cărţile mele despre Bucovina, cu respect că ne-a onorat şi l-am felicitat că ,,a acceptat o misiune grea dar nobilă” şi că va fi victorios. El mi-a mulţumit şi s-a bucurat de urări, deci a reuşit el şi eu.

Deviza vieţii mele a fost să nu faci omului rău, dacă nu-i poţi face bine ,,cu raţiune, gândire, preţuire şi iubirea de aproapele tău” am reuşit peste tot, şi-n toate. Doamne ajută lumii şi să aibă un gând bun, fără ură şi invidie, de pace şi linişte.

Prof. Victor COZARIUC – COSSARIS
                                                                                                     Suceava 2014