Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Victimă a regimului comunist din Romania, Dumitru Cepănaru
Primit pentru publicare: 21 apr. 2017
INTERVIURI
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 21 apr. 2017
INTERVIURI
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 21 apr. 2017
Victima a regimului comunist din Romania
Nume și prenume:Dumitru Cepănaru
Vârsta: 79
Orașul, județul: Bistrița, Bistrița-Năsăud
1) Înainte de toate, v-aş fi profund recunoscător dacă ați putea să îmi spuneți cum ați devenit Martor(ă) a(l) lui Iehova și cum v-a schimbat viața această credință.
Am cunoscut adevărul biblic prin intermediul mamei mele. Adevărul m-a ajutat să fac schimbări importante în viață, eliberându-mă de sub influența religiei false și a învățăturilor nebiblice care erau promovate în școli și universități de regimul comunist: ateism, evoluție, alte filosofii omenești. Adevărul m-a eliberat, de asemenea, de obiceiuri lumești, de prietenii rele, de o conduită imorală, de implicarea în politică și militarism.
2) Având în vedere faptul că Martorii lui Iehova au fost unul dintre cele mai persecutate culte religioase de către regimul comunist românesc, vă rog să îmi spuneți care au fost principalele cauze care au dus la persecuția de care vorbeam mai sus. Considerați că profunzimea credinței manifestată de către Martorii lui Iehova reprezenta un mare inconvenient pentru regimul comunist?
Consider că prima cauză a fost ura din partea liderilor religioși ai creștinătății. A doua cauză a persecuțiilor a fost dezinformarea și calomnia, afirmându-se despre Martori că omoară copii, că dețin arme de foc, că îndeamnă la sinucidere și că distrug familii, idei propagate tot prin intermediul clericilor, uneori chiar de la amvon.
Da, credința de nezdruncinat a Martorilor lui Iehova reprezenta un pericol pentru regimul comunist, acesta considerând că Martorii aveau o influență dăunătoare asupra tineretului educat în spiritul ideologiei comuniste ateiste și, în general, asupra societății. Regimul considera că, prin influența lor, Martorii slăbeau capacitatea de apărare a țării întrucât refuzau serviciul militar. De asemenea, regimul considera că Martorii propagau un misticism care îi demobiliza pe oameni de la „eforturile de construire a socialismului” și că le inoculau idei care se opuneau așa-numitului „materialism științific”, ideologia fundamentală a regimului.
3) Acum v-aș ruga să îmi spuneți unde ați fost întemnițat și sub ce pretext ați fost întemnițat în perioada regimului comunist din România.
După arestarea mea la 15 decembrie 1968, am fost încarcerat pentru cinci luni în arestul Securității din Cluj, unde am fost anchetat. După procesul din 6-8 mai 1969, prin care am fost condamnat la 9 ani de închisoare (din care am executat șapte ani și șase luni), am fost depus la Penitenciarul din Cluj-Napoca în care am petrecut următoarele șapte luni ale anului 1969. Apoi, următorii șase ani și jumătate i-am petrecut în închisorile din Aiud și Jilava, de unde am fost eliberat la 12 iunie 1976.
Pretextul arestării mele a fost acela că activitatea mea religioasă ar fi constituit „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, faptă ce reprezenta „un pericol social deosebit” și care necesita „condamnarea severă a inculpatului cu aplicarea art. 166 al. II Cod penal”, după cum se spunea în rechizitoriu.
4) Cu îngăduința dumneavoastră, m-aș bucura să aflu mai multe despre experiența dumneavoastră din închisorile comuniste, dar să îmi și precizați cum s-a manifestat Dumnezeu în viața dumneavoastră în acea perioada comunistă în care ați suferit.
Presiunile din partea Securității s-au făcut simțite pe tot parcursul detenției. Astfel, timp de șapte ani nu mi s-a permis să-i scriu soției mele nici măcar o singură carte poștală. Nici ei, care era într-o altă închisoare în același timp cu mine, nu i s-a permis să-mi scrie.
Era interzis să deținem orice putea fi folosit pentru a scrie. Dacă la percheziții mi se găsea o simplă mină de creion, eram pedepsit cu 10 zile de izolare, fiind privat de hrana obișnuită. O zi primeam rația normală, iar în ziua următoare 125 de grame de pâine și apă. Aceeași pedeapsă mi se aplica dacă mi se găsea orice înscris, îndeosebi texte biblice sau corespondență neautorizată, secretă, cu familia de afară.
Pentru că am rezistat încercărilor de a mă determina să renunț la poziția mea hotărâtă ca Martor al lui Iehova, în iunie 1973 am fost trimis la penitenciarul Jilava unde, timp de un an întreg, a trebuit să suport un regim restrictiv „disciplinar”, neavând dreptul la muncă în penitenciar, nici dreptul de a scrie familiei, de a primi pachete cu alimente sau scrisori. Am fost ținut printre deținuți de drept comun – criminali, spărgători, recidiviști evadați. Ziua, de dimineață de la ora 5 până seara la ora 22 eram ținut într-o cameră complet goală. Eram obligat să stau în picioare întreaga zi. În iarna 1973-1974 ferestrele camerei de zi erau lăsate peste noapte deschise. Când eram dus dimineața în acea cameră, intram ca într-un congelator.
Hrana din închisoare a fost tot timpul detenției de proastă calitate și insuficientă. Dar, când aveam dreptul la muncă, puteam primi un pachet cu alimente și obiecte de uz personal o dată la două luni, cu condiția să-mi îndeplinesc norma de muncă impusă de penitenciar, care nu era ușor de realizat.
În pofida stricteței din penitenciare, am simțit sprijinul lui Iehova Dumnezeu prin faptul că nu am fost lipsit niciodată de hrană spirituală, deși era interzis cu desăvârșire orice fel de înscris, indiferent de natura lui. Singura posibilitate de a primi informații de afară era sub forma unei cărți poștale la două luni (dacă lucram), cenzurată însă cu strictețe. Totuși, când celui ce controla pachetele cu alimente pe care le primeam din când în când îi slăbea puțin vigilența, puteam să primesc puțină hrană spirituală care însemna foarte mult pentru mine și pentru alții. Nutrindu-mi astfel mintea și inima din punct de vedere spiritual, am putut să-mi păstrez vie credința.
În cele cinci luni de anchetă la Securitatea din Cluj, rugăciunea fierbinte și stăruitoare îmi dădea o liniște și o pace lăuntrică greu de înțeles pentru cine nu a trecut prin experiențe similare. De fapt, în tot timpul detenției rugăciunea a fost un sprijin neprețuit, mai ales în momente grele, în izolare sau în timpul regimului restrictiv de un an și opt luni de la Jilava.
Dar sprijinul lui Dumnezeu l-am simțit nu doar în detenție, ci și în viața de toate zilele în timpul regimului comunist. Cu ajutorul Lui am putut să lucrez ani de zile la traduceri și să particip la întruniri creștine și la întâlniri speciale cu frații de credință implicați în activitatea de pregătire a hranei spirituale pentru ceilalți Martori din țară.
5) Cum ați caracteriza dumneavoastră ca Martor(ă) a(l) lui Iehova suferința din timpul regimului comunist din România și care este cea mai importantă lecție spirituală pe care ați învățat-o atunci?
A fost un abuz de putere intolerabil, o nedreptate fără margini și o ipocrizie care a depășit orice formă de ipocrizie din istorie. În timp ce Constituția țării „garanta” libertatea de credință și de expresie, era înăbușită orice fel de „erezie” de la doctrina comunistă, în stilul inchiziției catolice din cea mai întunecată perioadă a istoriei.
Atât în închisoare, cât și în afara ei, am primit mereu dovezi de netăgăduit că Iehova Dumnezeu îi cunoaște pe cei ce sunt ai săi, că îi sprijină și că nu îi părăsește în nicio împrejurare, că le răspunde la rugăciuni și îi mângâie. Astfel lecția cea mai importantă pe care am învățat-o este că Dumnezeu nu e o noțiune abstractă, ci o Persoană reală și o prezență vie în viața celui loial, iar acesta „îl vede”, cu toate că este invizibil, iubirea pentru El și recunoașterea suveranității Sale fiind cel mai mare câștig pe care îl poate avea cineva în viața prezentă.
6) Luând în considerare atât suferința dumneavoastră din timpul regimului comunist, cât și credința Martorilor lui Iehova ca temelie a vieții dumneavoastră, v-aş ruga să îmi spuneți și care este perspectiva dumneavoastră asupra societății românești postcomuniste din punct de vedere spiritual.
Dacă e să mă refer la guvernare, schimbarea pentru credința mea a fost nesperat de mare. Martorii lui Iehova se bucură de toate drepturile legate de practicarea credinței lor. Însă, dacă este să mă refer la societatea românească în general, constat o tot mai mare indiferență față de adevăratele valori și principii ale umanității, consemnate cu claritate în Biblie, și care constituie temelia constituțiilor tuturor națiunilor.
Articole asemănătoare
- Despre etica autenticității sau responsabilitatea morală față de rănile istoriei
- Studiu: Suferințele Martorilor lui Iehova în timpul regimului comunist
- CDȘ „Copilăria în perioada comunistă”. O abordare inovativă a istoriei recente
- MANIFEST ÎN ANUL CENTENARULUI
- De astăzi, 22 septembrie 2018, Moldova va avea un nou sfânt – o fată
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania