VINA

În ploaia crudă a ochilor muiată-mi este tina
iar din cenușa frunților mă păcălește vina.
Vina mea-i ținută prin dosul umbrelor
și-mi zboară pe-o melodie mută.
O ține cineva de subțioară și-mi strigă
parcă a disperare: mai naște una, asta moare !

Răspund plăpând și cu stupoare: ce-aveți cu vina mea ?
De ce atâta supărare ? Sunt cel mai rău găsit sub soare
sau vina voastră-i neștiută ?  … și ascunsă-n vorba lumii pieritoare
nimeni n-o vede, n-o ascultă.
E un spectacol prost al glumii în care recitam balade triste.
Și le-ascultați, și le-aruncați în cripte.
Nu-i vina lor, e vina mea din plâns
e o cărare din râs, doar o supărare.
Mai bine vinovat să văd sub soare cum toți vinovații vor altare.
Eroi în a lor vină.
Doar vina mea și-a altuia e tot și tot se vrea,
așa că recunosc: e vina vinei mele din vinovat de vină
… o să devină vină.

28.12.2022