Câmpia florilor de gheață
Inundă somnul plutitor
Văzutu-m-am trezit la viață
Întâmplător gonaci de dor
A ta vedere visul mi-a orbit
Înconjurat de cupidoni vasali
Credința toată azi ai ispitit
Sub brazii reci ambientali
Cărarea ochilor se pierde
În umbra formelor firave
Nici inima nu poate crede
De unde curg mișcările suave
Chiar sufletul îmi stă în cale
Cerșind doar clipele-mpreună
Văd viața coborând la vale
Eu alergând dup-o minciună
Am fost un mare înțelept
Călcând pe sentimentul moale
Dar astăzi trebuie s-aștept
Încarcerat de propria-mi trădare
Iubito nu mă mai privi,
Dând scuzelor încă valoare
Să văd cine s-ar împotrivi
La nopțile ce prind culoare
Din amintiri nu poți trăi
Dar nici uitându-te la soare
Nici dorului nu-i poți grăi
Nici inimii ce parcă moare
E dimineața albă, rece
Iar pieptul arde ne-ncetat
Pe geam chiar visul trece
Prin sentimentul deșteptat.
04 02 2022
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania