Dorina RODU

Visând speranța

Ținând tovărășie negrei nopți,
Îi ascult liniștea picurând
În gândurile-nstelate tremurând,
Susurând un cântec vechi și blând…

Timpul bătrân și cărunt
Mi-e singurul martor absolut,
Care-mi ține de urât, ca un cult
Când dorul de tine m-apasă crunt.

E-o cale mult prea lungă
Zeci, sute de ani vor trece
Până ce visele-mi o să te-ajungă
Sub lumina lunii rece.

Vâslind mereu spre tine,
Printre valurile-nvolburate ale vieții
Aștept ancora, lin s-o cobor
Și dintr-o privire, în brațe-mi să te dobor.

Visând veșnic la viitor,
Speranța nu vreau s-o omor;
Trăind speranța, sperând trăiesc
Cu gândul că-ntr-o zi, în haosul lumesc
Văzându-te zâmbind, voi reuși să zâmbesc.